marți, 18 noiembrie 2008

Corbii

Moartea minerilor de la Petrila mi-a adus aminte de un editorial scris de Eduard Huidan în urmă cu mai mulţi ani, care purta acelaşi nume: „Corbii”. Era un protest al unui ziarist format la o alt fel de şcoală, nu cea tabloidă, impusă de Pro Tv.
În fapt, Huidan s-a răzvrătit împotriva modului cum înţelegeau unii să facă presă, să stoarcă audienţă din durerea de nedescris a celor care au pierdut pe cineva drag. La vremea respectivă, cei de la Pro Tv prezentaseră o făcătură de reportaj acasă la un aviator de pe o navă de linie a Tarom. Au ajuns acasă la om, au vorbit cu nevasta, i-au întrebat copilul ce jucărie vrea să-i aducă tata, după care i-au spus femeii că au rămas singuri pe lume, pentru că avionl s-a prăbuşit.
Zilele astea asistăm la acelaşi spectacol macabru. Televiziunile storc audienţă de pe urma durerii familiilor minerilor morţi la Petrila în cele două explozii. Am ajuns de-a dreptul irascibil când văd care este „Realitatea”: 12 morţi cărora corul de la ştirile lui Vântu le cântă de câteva zile un nenorocit de imn al minerilor pe post de prohod.
Înţeleg dezbaterile: de ce s-a ajuns în aceată stiuaţie cretină, de ce a fost nevoie să moară 12 oameni ca să se constate un lucru ştiut de foarte mult timp: oamenii ăştia coboa­ră în subteran în fiecare dimineaţă ştiind că în orice moment nu vor mai ieşi la suprafaţă, că securitatea muncii este o glumă sinistră.
Degeaba vin acum hoardele de anchetatori şi descoperă faptul că în loc să fie făcute investiţii în modernizarea instalaţiilor şi luarea unor minime măsuri de protecţie, banii au fost folosiţi pentru îmbogăţirea unor directori de la Compania Naţională a Huilei.
Concluziile controlului nu-i învie pe bieţii mineri. După cum nici ştirile telenoveliste ale unor corbi, care se hrănesc numai cu cadavre. Lăsaţi-i pe bieţii oameni să îşi îngroape morţii în linişte, ca să nu mai fie un prilej de spectacolul macabru pentru politicieni care îşi fac campanie electorală la Petrila pentru că acolo e multă presă...

6 comentarii:

Ovidiu Eftimie spunea...

măcar unul din vinovaţi de ar fi băgat în puşcărie

sebastian dan spunea...

cine să îi bage? s-au inventat în România instituţii de acest fel??

Claudiu spunea...

As fi gata sa facem pariu ca vinovati vor fi, la sfarsit, o parte a minerilor morti. Sau daca print-o scapare a „cui trebuie“ se va arata si vreun alt vinovat, procesul se va stramuta la un moment dat la o curte de apel unde, surpriza!, dosarul va ajunge la doamna judecator de la Dambovita, prietena politistilor de la Rutiera.

sebastian dan spunea...

DIn păcate, lucrurile cam asa se vor intampla. iar daca presiuinea maselor cere un ţap ispăşitor, va fi găsit unul, va fi trimis în cercetare, iar cum ancheta este dificlă, va dura, să zicem, vreo 7 ani, după care faptele se prescriu, lacrimile se usucă, iar oamenii iartă cele vinovaţii, că aşa e creştineşte...

Mihai spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Mihai spunea...

Vinovaţi..?! Cui îi pasă? Găsirea şi pedepsirea vinovaţilor excede tradiţia mioritică. Mioritismul e compasional, lăcrămos-telenovelistic, nu-prea-creştin dar suspect de iertător. Nu cred că există neam mai stoic şi mai dispus să ierte păcătoşii...
Mi-amintesc o fază dintr-un şantier naval bulgăresc: o barcă de salvare se desprinde din cârligul macaralei şi se face ţăndări, căzând de la vreo 25 de metri. Vin bulgarii şi întreabă: kto vinavat? Vin ruşii şi-ntreabă: kto vinavat? Proprietarul olandez ordonă anchetă. Vine şi Gore şi mă-ntreabă: a murit mă, vreunu'? Nu păţise nimeni nimic. Deci, neinteresant...
Disciplina şi bunele practici se impun şi prin instrumente punitive. Vinovatul trebuie identificat şi pedepsit expemplar. Dar asta e valabil la nemţi ori aiurea, nu la noi. La noi, oricând va apărea un înţelept care să ne-ncânte cu platitudini de genul "mortul de la groapă nu se mai întoarce", ori "ce câştigăm dacă-l nenorocim şi pe-ăsta viu, are şi el, săracu', familie.."
Tribul M'tamba nu gustă deliciile dreptului saxon. Dar s-ar putea să fie interesat de gustul victimelor...