Salvarea animalelor, între necesitate şi demagogie

O spun de la început. Ştiu că vor fi mulţi care mă vor înjura după ce vor citi aceste rânduri. Din ambele tabere. Autorităţi şi militanţi pentru protecţia animalelor.

Subiectul zilei este uciderea cailor sălbatici din pădurea Letea şi abatorizarea lor la o firmă din Braşov. Motivul? Stricăciunile pe care le fac animalele. Evident, mentalitatea de cârnăţar a autorităţilor locale a primat. În loc să vină cu un proiect de a crea o rezervaţie pentru caii sălbatici, unici în Europa, şi posibilitatea de a organiza safariuri pentru turişti, mai bine îi facem carne de lucru şi îi trimitem pe doi bani la italieni.
Un alt caz în care autorităţilor româneşti li se „rupe" de protecţia mediului este cel de la Năvodari, unde italienii vor să facă un depozit pentru deşeuri periculoase. De ce? Pentru că, în România, legislaţia este preş pentru afaceriştii veroşi. Cât ar fi costat o astfel de ţigănie în Italia? CONTINUAREA AICI

Auschwitz-ul câinilor comunitari

Mare scandal mare pe tema casapilor câinilor comunitari. Nimic nou sub soare. Adevărul de Seară - mai precis Paula Ciotloş - a scris de câteva luni că patrupedele canine sunt căsăpite ilegal. La acea vreme, a fost o voce singulară. Supărare mare la Auschwitz-ul Serviciul public al Primăriei dla poalele Tâmpei. Cum îşi permit nişte unii să critice glorioasele împliniri?
Ghinion. Pentru cei care cred că presa de partid şi cumpărată cu bani publici poate „rezolva” totul. Zilele trecute, am văzut şi la MIX imagini cu ororile din lagărul canin de la Stupini. Filmate de cineva cu telemobilul. Tot zilele trecute, la Bucureşti, scandal mare în nush ce sector al Capitalei, pe aceeaşi temă. ESTE INTERZISĂ eutanasierea animalelor fără stăpân, cu excepţia celor bolnave incurabil.
Deci, oareşce prevederi legale există. Probema este că nu are cine să le aplice, că de respectat...
Din capul locului, o mai spun că nu sunt de acord să bântuie pe străzi haitele de câini vagabonzi. Trebuie strânşi şi duşi la azil, sterilizaţi şi ţinuţi acolo până cineva - asociaţii gen «Milioane de Prieteni», B.B. etc. sau cei dornici - îi adoptă. Dar să-i omori şi apoi să-i arunci la tomberon, ca pe găinile gripate în regim de stare de necesitate - părerea mea că ar trebui să fie o cale mult mai lungă...
În lumea civilizată, au căzut capete pentru schingiurea unui animal. La Braşov, şi nu numai, nu este cazul...