Iar construim aeroporturi

Dacă de vreo 15 ani încoace am început să cred că aeroportul de la Braşov este un el de Fata Morgana, mai ales in perioadele electorale, vad ca de vreo doi ani lucrurile sunt serioase. Mai-marii alesi ai zonei se bat în aface ba aerodromuri, ba aeroporturi.

Azi, şeful judeţului a anunţat că anul ăsta incepe construcţia aeroportului (care a mai inceput o dată), dar s-a blocat nu tocmai întâmplator la Bucureşti. Azi a ieşit şi a mai dat un semnal: anul ăsta începe. Sunt unele guri rele care spun că ar exista vreo trei montaje financiare, dar nu se ştie pentru care din ele să opteze (în unul din cazuri e chiar vorba despre nişte şeici de şeici).

De cealaltă parte, şeful urbei face aerodrom. Nu singur, ci cu fostul si actualul Ministru al Transporturilor, Radu Berceanu, care ne povestea pe vremuri ca aeroportul sta in pixul lui. Din pacate a ramas fara mina, la pix, ca aeroportul nu s-a prea facut.

Cert este ca toata lumea (aleasă şi numită) ar trebui să ştie, indiferent de jucarii vor sa construiasca, din piese de Lego sau ce-o mai iesi, că Braşovul, braşovenii şi nu numai, vor un aeroport, nu fantezii din mintea îmbârligată a unora.

Sau mă înşel??

Trei, Doamne, şi toate trei

Ar putea fi vorba de o paralelă cu poezia lui Coşbuc, „Trei, Doamne, şi toţi trei”. Acolo tristeţea mare este provocată de fiii unei bătrâne care s-au prăpădit pe front.
La Braşov, alt front, altă distracţie. Eu m-am prăpădit de râs după ce a venit Claudiu Loghin la redacţie şi m-a întrebat dacă am citit interviul primarului George Scripcaru despre aeroport, din TEX, MEX şi BZB. Identice ca şi conţinut, semnate de diverşi autori inexistenţi.
Despre chestiunile politice, a vorbit Ovidiu Eftimie.
Aşa cum am spus, nu voi aborda temele politice. Dar nu pot sa nu remarc cat de prostesc este faptul că, brusc, cele trei ziare abordează genul jurnalistic numit interviu, cu care nu se obosesc să cocheteze decât în diverse campanii politice sau comerciale. La fel, nu voi comenta dacă respectivul interviu e platit sau nu şi nici forma de prezentare. Faptul că respectivul text a aparut simultan, demonstrează ca e vorba de o campanie de presa. Iar aici, vine intrebarea: cele trei ziare au „muşcat” pur şi simplu la „exclusivităţile” (sic!) în cauză? Am ironizat chestiunea cu exclusivitatile, pentru că respectivul interviu a fost acordat doar celor trei ziare, materialul in cauză nefiind transmis nici la Gazeta de Transilvania, nici la Adevărul de Seară sau Braşovul Tău, în contextul în care Adevărul are cel mai mare tiraj difuzat - 15,000 de exemplare, după care urmează BvT, cu 10.000.
În acest caz, ma intreb si eu, care este rolul real al campaniei de presă „exclusiviste”?