Geoană şi Băsescu, la bursa pariurilor

Pariurile sportive îşi umflă profitul şi cu ocazia alegerilor. Meciul dintre Geoană şi Băsescu este cotat la una dintre agenţiile de profil. Care este cota celor doi, click pe poza!

Violatorii lor, mai buni ca ai noştri

Violatorii din Italia: 7,8% români; 6,3% marocani; 60,9% italieni. Ministerul a precizat ca majoritatea victimelor agresiunilor sexuale sunt femei, intr-un procent de 85,3%. 68,9% dintre victimele violului sunt italience (sursa ziare.ro, aparuta si la Antena 3).
Astea ar fi statisticile seci, date publicităţii de miliţienii italieni. Dar, în cizma unui Mussolini, a Mafiei, a spălării de bani, a crimei organizate, a prostituţiei etc., românii sunt vânaţi mai ceva ca potârnichile.
Oficialii italieni instigă la violenţă, la xenofobie.
Oficialii români au alte probleme: vin alegerile europarlamentare. Băsescu are dureri de cap cu maghiarii care nu-l mai iubesc şi s-a gândit că e bine să-i facă concurenţă lui Vadim cu declaraţii anti-maghiare. Diplomaţii, mai degrabă îşi bat capul cum să mai umfle deconturile grase, decât să ia o poziţie, pentru ca opoinia publică să nu mai fie otrăvită de nişte macaronari oportunişti şi demagogi ca fătălăii politici de pe malurile Dâmboviţei.
Din păcate, asta e, până şi violatorii lor sunt mai buni ca ai noştri... Cel puţin aşa spun italienii. Ai noştri tac de nu se mai opresc...

Băse anunţă colapasul sistemului pensiilor de stat

Preşedintele Traian Băsescu consideră că nu este drept ca o persoană să beneficieze în acelaşi timp şi de pensie, şi de salariu de la stat. „Povestea pe care unii au adus-o, ca argument, că mulţi au contribuit, acei bani s-au dus în momentul în care au contribuit în timp ce lucrau, s-au plătit pensiile pentru cei de dinaintea lor. În prezent, discutăm de bani care acum intră în bugetul de stat sau de pensii”, aşa a cuvântat românilor privitori de TVR (adică destul de puţini)Traian Băsescu. Cu alte cuvinte, chiar şi şeful statului spune că pensia de la stat nu prea o vor mai apuca românii să o ronţăie. Pe de o parte, că speranţa de viaţă este foarte scăzută, iar pe de altă parte, pentru că nu mai are cine să cotizeze la bugetul pensiilor. Ai muncit o viaţă întreagă şi ai cotizat? Ai fost un fraier. Asta ne spune preşedintele Băsescu, care în ignoranţa lui supremă acuză şi plata muncii prestate, pe motiv că încasezi o pensie. Sper să se trezească din beţie (a puterii sau bahică)la un moment dat şi să ne explice ce nu e corect: să iei o pensie pentru munca de o viaţă sau salariul pentru care prestezi o activitate.
Cât priveşte schema că nu s-ar putea să nu mai candideze... Să se fi gândit pe bune??? Lui i-or fi plăcând, dar oare chiar mai ţin glumele astea la români?

Reuşeşte Băsescu să rupă şi PSD-ul?

Am mai scris şi eu, au scris-o şi alţii. PSD va avea soarta PNL şi a PNŢCD. Ca să fiu explicit, mă refeream la acea vreme la ferocitatea cu care şeful statului, Traian Băsescu, se dedică acţiunii de a termina politic orice formaţiune care nu-i ciugule docil din palmă.
Cred că ne mai amintim cu toţii soarta guvernării CDR-USD, când Partidul De­mocrat a devorat puri şi simplu guvernele unul după altul. Cine era artizanul schemei opoziţiei din Guvern: acelaşi Traian Băsescu. Au venit apoi vremuri de restrişte: PD şi Băsescu în opoziţie, când PDSR a revenit la putere. În mare formă, marinarul de la Cotroceni a cucerit inimile celor din Capitală şi, turat la maxim, îi şopteşte lui Bombonel s-o taie în Congo, că el crea la Cotroceni. Românilor le-a servit placa cu „Nu fură ei cât puteţi vota voi!”, ameninţând voalat cu scoaterea poporului în stradă şi impunerea lui ca paznic de bufniţă cotrocenistă prin forţă.
După ce s-a văzut cocoţat întâi stătător al neamului, preşedintele-jucător a început să nu-i convină că nu are la degetul lui mic PNL, cu care PD-ul făcuse alianţa DA-DA-istă. Aşa că a început asediul la porţile Guvernului, unde Călin Popescu Tăriceanu nu mai era bun, deşi nici nu prea apucase să se dezmeticească după victoria contra baronilor locali din PDSR. Pentru că nu a avut spor cu demiterea lui, Băsescu socate din joben soluţia de rezervă şi îl activează pe Dragă Stolo, care încearcă o lovitură la Palatul Victoria, dar nu reuşeşte decât să plece cu o gaşcă de oportunişti din sânul liberalilor şi formează, măcinând pietre printre dinţi, PLD, care are ca scop să închine steagurile lui Băsescu. Gest penibil şi taxat ca atare la locale de popor, iar Dragă Stolo & Co intră pe uşa din dos în PD, rebotezat la cererea băsesciană în PD-L.
Acum, istoria se repetă. Băsescu nu a înghiţit uşor pierderea alegerilor şi lipsa unui partid unic care să-l poarte pe braţe spre un nou mandat. Baronii locali şi corupţii din PSD au fost buni să facă o majoritate parlamentară, dar în funcţii, cu ajutorul unor cozi de topor precum Gabriel Oprea, să vină tot ai lui, cum ar fi Vulpea. Şi cum totul a fost regizat de Grupul de la Cluj din PSD, nu m-ar mira să văd o ruptură la social-democraţi, care să aducă o altă gaşcă de oportunişti la picioarele mult iubitului conducător. C-aşa-i în politică...

Previziunile lui Paler

De după moarte, regretatul Octavian Paler reuşeşte să ne uimească în privinţa modului în care înţelegea fenomenul politic românesc, cu detaşarea şi înţelepciunea celui care a trăit şi a văzut multe la viaţa lui. Iată ce spunea, într-o emisiune la Antena 3, alături de Ion Cristoiu, referitor la crearea unui tandem Băsescu-preşedinte, Boc-premier şi, la acea vre­me, un Guvern din umbră.
„Mărturisesc că am o părere execrabilă despre toată clasa politică. – Dar Boc e bun de prim ministru? – Boc e un papagal! (...) Şi nu cred că greşesc, Boc va fi schimbat, pentru că Boc a reuşit să facă atât de ridicolă obedienţa, încât a devenit stânjenitor. Boc nu mai e un nume propriu astăzi. Boc este „boc”, este chipul de supravalet. – Maestre, cum ar arăta un guvern real cu Boc premier şi cu Băsescu la Preşedinţie. Vă imaginaţi? – Domnul Cristoiu, eu nu ştiu dacă am să mai fac umbră pământului mult. Sper să nu mai apuc să văd o astfel de comedie, chiar grotescă”.
Şi aşa a vrut şi Dumnezeu. L-a luat la El, ca să nu mai vadă comedia grotescă de care vorbea românilor.
Ciolanul la care dulăii înfometaţi ai PD-L şi PSD se aruncau cu ochii ieşiţi din orbite este mult prea mic. A­iu­re­­lile alea cu o mai bună gos­po­­dărire a banului public e­rau pentru vulg. De fapt, s-au înmulţit ministerele, s-au înmulţit funcţiile şi onorurile, că şi gurile lor multe vor să mănânce ceva... Ca să nu mai vorbim de scârba cu care „boc” îl înjura pe liberalul Predoiu, de la Justiţie, iar acum acelaşi „boc” ne explică că individul respectiv, autosuspendat din PNL, este numai bun să rămână acolo, pe motiv că e tehnocrat. Curvăsăreală cu ştaif, mon cher, mai ceva ca la Moulin Rouge.
P.S. Evident, pensiile şi majorarea salariilor profesorilor nu se vor putea opera, din motive de situaţie dezastruoasă lăsată moştenire de fosta guvernare...

Dragă Stolo’ i-a dat cu flit marinarului?

Dacă ar exista o bursă a pariurilor politice, în aceste zile şi-ar înmii veniturile. Ar fi băgat mâna în foc cineva că Dragă Stolo’ îşi va depune mandatul de premier desemnat? Chiar nimeni, la cât de drag i-a fost preşedintelui-jucător, care a lăcrămat de mama focului acum vreo patru ani, că bietul candidat al Alianţei DA, la acea vreme, nu mai rezista presiunilor la care era supus de baronii locali din PSD.
Acum, tot poporul stă cu ochii ieşiţi din orbite la televizor, îşi face cruce şi scuipă în sân, că nu mai înţelege nici pe cine a votat, de ce a votat şi dacă mai are vreun rost să-şi mai bată capul cu oportuniştii care se spetesc din greu, de câteva zile, să împartă caşcavalul. Care nu este nici pe departe atât de mare pe cât visau cei care s-au aliniat la start pentru a ajunge primii când se taie feliile.
Într-o astfel de conjunctură, Dragă Stolo’ îi lasă în ofsaid pe mulţi dintre actorii politici. Unele surse spun că, duminică seară, a ieşit buşeală mare la PD-L. Preşedintele nu mai e atât de sigur că partidul îi va asigura încă un mandat de cinci ani, să-l egaleze pe Ion Iliescu în fruntea ţării. Le-a atras atenţia ce miniştri vor pune în Guvern, că-i ia mama lui Ştefan cel Mare. Nu­mai că doleanţele prezi­den­­ţiale s-au lovit de preten­ţi­­ile premierului proaspăt de­sem­­nat, care a realizat şi el, într-un târziu, că este o simplă marionetă, scoasă în faţă, iar cei care fac jocurile sunt Mir­cea Geoană (PSD) şi E­mil Boc (o altă marionetă a pre­şedintelui de facto al PD-L, Traian Băsescu).
De aici, ieşirea la rampă a lui Stolojan, care a avut o răbufnire de orgoliu. Tardivă, după mine, şi care ar fi dat mult mai bine dacă ar fi mimat-o, măcar, atunci când s-a aşezat la masă cu baronii locali din PSD, cu marii corupţi, cu fosilele comuniste etc. Parcă aşa spuneau în urmă cu patru ani democraţii portocalii, corciţi cu liberalii vânduţi lui Băsescu. Era un vânt al schimbării în bine, venise vremea Justiţiei, a dreptăţii. S-a ieşit în Piaţa Universităţii, s-a strigat „Nu pot fura ei (PSD - n.a.), cât aţi votat voi”. S-a ales praful şi pulberea de toate acele idealuri electorale, iar acum asistăm cum senatorul Marinescu - Bideu (PSD) este partener de gu­vernare cu deputata Anca Con­stantinescu - „Ciocu mic” (PD-L). Asta da moralitate...

Băse s-a crizat din motive de Neculaie

Scandal mare în partidul lui Boc, după ce acesta a fost tras de urechi din cauză de candidatul de la BNraşov, multicercetat penal Ioan Neculaie. Băsescu a văzut alte culori în faţa ochiului, numai portocaliu nu, după ce a aflat că Neculaie candidează. Spun unii că, pe vremea când marinarul era ministrul la Transporturi, Neculaie pe vremea aia făcea poduri, asflata etc. şi voia si el ceva de lucru pe la Predeal, Comarnic etc. Nu a fost să fie, că Băse a zic să el nu stă de vorba cu penalii. Georgeică, însă, la Braşov, chiar îi preţuieşte...

Lecţia de anarhie

Nu ştiu ce rom a băut marinelul din fruntea ţării când s-a dus să se dea pe sticlă la „Naşul”. Nici nu am înţeles foarte clar dacă „naşul” avea rol de moderator, că nu prea s-a văzut. Cert este că toată emisiunea a fost o lecţie de cum trebuie să provocăm anarhie şi să ne întoarcem la vre­murile care îi trezesc loca­ta­rului de la Cotroceni invidii. Adică un cismar a fost în stare să aibă o ţară la degetul lui mic, iar el, ditamai marinelul cu patalama de la şcoli înalte, se împiedică de un ciot, fie el şi top-model pe vremurile comuniste?
Aşa ceva nu s-a mai pomenit pe plaiurile mioritice. Ofuscat de asemenea trăiri emoţionale şi scos brusc din reverie, Băsescu le-a spus mişeilor că degeaba votează prostimea ce vrea, că tot el îşi pune marionetă în fruntea Guvernului. Ştie el de ce a lăcrimat pe umărul lui „Dragă Stolo”, care, de bolnav ce este, acum se vrea premier portocaliu. Iar în reveria lui, marinelu’ a mai visat ceva: se făcea că din cele do­uă came­re parlamentare, va rămâne una (idee lansată de PD-L), ca să nu mai cheltuie banii publici, şi aşa puţini pentru poftele preziden­ţi­ale şi succesurile Lenuţei. Iar dacă tot se modifică Constituţia, atunci nu ar fi mai bine ca să nu mai voteze prostimea preşedintele, ci parlamentarii, care să fie musai în costume portocalii?
Şi, dacă se poate, să fie scoasă prostia aia cu maxim două mandate pentru preşe­din­te, iar Marea Adunare Na­ţi­­onală, pardon!, camera aia uni­că cum s-o mai numi ea, să voteze că el, marinelul, va fi şef pe viaţă. Iar dacă se poate, funcţia să fie moştenită de Lenuţa, că uite, mânca-o-ar, tata, are veleităţi de polician. A înjurat el presa şi ţigăncile împuţite? a înjurat. Aşa şi fata tatii. Preşedinte o face tata. Încet-încet. O învaţă cum e cu partidul, cum e cu condusul lui Boc, şi apoi...

Nebunie totală cu iz de Băse

Indiferent ce spun unii, nebunia cu mărirea salariilor o să arunce România într-o vrie din care nu se ştie dacă şi cum se va mai redresa. Joaca PD-L din Parlament (care din motive electorale a obligat celelalte partide - PSD, PNL etc.), de un populism evident, prin care s-a votat mărirea salariilor cu 50% pentru profesori, a declanşat o adevărată isterie naţională. Nu spun că avem salarii mari, dar de ce 50% şi nu 80%, nu a fost nimeni în stare să îmi spună. Evident, nu a existat o logică, nici o raţiune economică, nu a existat o inflaţie de genul celei instrumentate de Theodor Stolojan în 1992, când banii se devalorizau de acasă până la brutărie...
Magistral a fost jocul lui Băsescu: a stat până în ultima clipă cu adoptarea legii e majorare a salariilor. Toată lumea era lipită de ecranul televizoarelor: adoptă? nu adoptă? Este evident jocul electoral băsescian. Nici o clipă nu i-a trecut prin cap să nu promulge legea în cauză. Păi nu s-a lăudat că vrea să pună prim-ministru? Mai speră că va fi de la PD-L, nu de la o majoritate care nu-i va fi confortabilă în niciun caz la viitoarele alegeri prezidenţiale.
Ce nu a ştiut Băses­cu? Că a declanşat o isterie naţională cu salariada. Acum vor salarii mari şi func­ţi­o­na­rii publici şi cei din Sănătate, nu văd de ce nu ar ieşi în stra­dă şi pensionarii, care toţi cer venituri mai mari cu 50%... Există vreo raţiune pentru care să nu o facă? Nu. Au aceleaşi argumente cu care au venit şi sindicaliştii din învăţământ.
În acest context, după ce s-a trezit din beţia electorală, preşedintele Traian Băsescu degeaba a făcut apel la sindicate să nu declanşeze acţiuni de protest, pentru că nimeni nu îl mai ascultă. Glu­ma cu mai staţi până după alegeri, şi vedem ce facem cu noul Guvern, nu mai ţine la un popor sătul de măscărici politici, care promit ma­rea cu sarea înainte de alegeri şi uită după ce se văd cocoţaţi în fotoliile de demnitari. Iar la final, îmi permit să-i aduc aminte preşedintelui ce înseamnă să se rupă de poporul chemat în Piaţa Uni­versităţii, unde trebuia să-i dea raportul din trei în trei luni:
Te-ai înălţat atât de sus
Iubitul meu amic,
Încât să nu te miri că-mi pari
De jos, atât de mic...