Vom ajunge o ţară de securişti!?

Nici nu ştiu dacă să râd sau să plâng. Şeful spionilor din România, Mihai Răzvan Ungureanu, nume de cod MRU, pus şef de Guvern a început să îşi înfiinţeze noi reţele de securişti. Pardon! Mai nou sunt botezate „structuri de integritate“, iar ultima este  creată în cadrul Ministerului Sănătăţii.

Cu scuze jenante, evident. Vezi Doamne, să stea ţugulanul liniştit că are parte de corectitudine şi că banii publici ajung unde trebuie. Să mori de râs, nu alta. Păi ce, o să stea securiştii-medici cu ochii pe licitaţii şi pe plicurile cu şpăgi? Dar corpul ăla de control al primului-ministru ce face? Continuarea AICI

Minţiţi, minţiţi, că tot rămâne ceva

M-aş fi aşteptat ca, la mai bine de două decenii de la Revoluţie, să avem  o clasă politică de la care să avem parte de mai multă maturitate, de asumare a „succesurilor“ şi a „eşecelor“.
Numai că politicienii îşi doresc să disperare funcţii doar ca să-şi umfle conturile pe spatele nostru, iar pentru a rămâne în funcţii ajung la gesturi disperate. Fac declaraţii şocante, dar nu prin tupeu, ci pentru că ajung să jignească până şi inteligenţa copiilor. Păi au ajuns să ne spună că Albă ca Zăpadă este de fapt Cenuşăreasa, iar Scufiţa Roşie a mâncat lupul…
Exemple concrete, AICI

Reversul medaliei în democraţie

Vin alegerile locale. Moment în care fiecare dintre noi va merge sau nu la vot. Cei care nu vin la vot, după alegeri au dreptul să tacă, în cazul în care nu le va conveni ceea ce vor face sau nu vor face viitorii edili. Cei care mergem la vot, o vom face fiecare după cum credem că este mai bine pentru noi.
Însă, ce mai putem face dacă opţiunile noastre de vot ajung un preş pentru o majoritate vremelnică, pentru care jocurile democraţiei nu contează, pentru că restul lumii trebuie să facă „ciocul mic, că ei sunt la putere“? Continuarea AICI