A avea şi a nu avea în România

Hemingway, în cartea „A avea şi a nu avea", prezintă extremele prin care trece un căpitan de vas. Cartea nu se vrea una din care să tragi învăţăminte. Ci pur şi simplu te trimite la a medita asupra amplitudinilor, pozitive sau negative, pe care ţi le rezervă în mod inexorabil soarta.

Scriitorul nu şi-a propus să tragă o linie prin care să definească ce înseamnă „a avea" şi ce „a nu avea". Cu atât mai puţin o voi face eu. Poetul indian Rabindranath Tagore spunea că a avea parte de fericire, de exemplu, trebuie „să treci prin viaţă precum vita care paşte liniştită pe lângă poteca ce duce la abator".
În ultimele zile, „a avea şi a nu avea" capătă altfel de proporţii. Săptămânalul ADS prezintă o noua rubrică: „Mirii săptămânii". Un instantaneu cu fericirea unor tineri care au decis să înfrunte împreună vicisitudinile vieţii. Tineri simpli, nu vedete precum Borcea, care s-a „rupt" în becalisme, că aşa dă bine. Tineri care au o poveste caldă, asemenea zecilor de mii de cupluri din ţară
Tot „a avea şi a nu avea" este un subiect şi în cazul „certificatelor verzi". România a fost făcută de râs la Tokyo din cauza unor politruci cocoţaţi în fotolii înalte pentru alte scopuri decât acelea de a servi interesele comunităţii. Iar parada ieftină a premierului Emil Boc, care a cerut „capul" vinovatului, identificat în persoana şefului de la Agenţia de Mediu nu rezolvă problema de facto: România pierde o „cârcă" de milioane de euro.
Dar, oare, acesta este unicul vinovat? „Adevărul" a nominalizat vreo şase persoane responsabile, dar acestora li se alătură, în solidar, şi mulţimea de funcţionari care au avut alte preocupări. La acest capitol, punctăm două cazuri la „a nu avea": certificate verzi şi şef la Agenţia de Mediu. (În ultimul caz am putea vorbi şi de celebra replică hamletiană „A fi sau a nu fi").
Am lăsat la final cazul de la Roşia Montană. „A avea şi a nu avea aur". Cred că este cea mai controversată afacere din România. Culmea, deşi „pute" de la o poştă, în mod surprinzător preşedintele Traian Băsescu a intrat în luptă îmbrăcat în roşu în arena plină cu tauri. De obicei extrem de prevăzător în a se implica în scandaluri ce vizează afaceri dubioase, domnul preşedinte a venit extrem de tranşant în această chestiune. Mult prea tranşant, spun cârcotaşii. Cât priveşte replica „susţin un proiect al României, nu al unei corporaţii", emisă de Traian Băsescu, să fim serioşi: care este câştigul, pe bune, al României?

Cine candidează la Primăria şi Consiliul Judeţean Braşov?

Ştiu că poate este devreme, dar este interesant să facem un „recensământ“ al candidaţilor la principalele două funcţii administrative din judeţ.

Consiliul Judeţean

USL (PSD - PNL - PC)- aici treburile par bătute în cuie. Toate sondajele îl dau câştigător pe Aristotel Căncescu - PNL.
PDL - Zvonurile îl dau candidat pe Dumitru Ioan Puchianu, independent susţinut de PDL. Pe de altă parte, „partidul primarilor“ e greu de presupus că nu va scoate un om în faţă, printre cei mai vocali fiind Mihail Veştea, fost primar al Predealului şi pe Aurelian Danu.
N.A. - PDL nu se grăbeşte cu numirea unui candidat la preşedinţia Consiliului Judeţean, pentru că are de lămurit problema regionalizării României, chestiune care avantajează evident în evident actualii portocalii potenţiali verzi, despre care am scris AICI.


Primăria Braşov

PDL - De data aceasta, PDL nu are de ce să îşi bată capul. George Scripcaru este cotat câştigător în toate sondajele, la fel ca Aristotel Căncescu la judeţ.
USL - Aici, lucruruile sunt mai încurcate. PNL l-a avansat pe consilierul local Adrian Atomei, dar postul se pare că a fost negociat la nivel de Bucuresti pentru PSD - Cătălin Leonte. Numai că sunt zvonuri care mai de care mai năstruşnice. Unii îl dau pe boss-ul de la FC Braşov, Ioane Neculaie, din partea USL.
Cel mai nou lansat, însă, care este şi surprinzător, îl lansează în cursă, pe Nicolae Ţucunel, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie, culmea, din partea PC. Spun surprinzător pentru că Ţucunel a renunţat la candidatura din partea PSD, tot pentru Primărie, la alegerile trecute, din motive personale.

Lupta de ambele tabere, unde liderii par a fi deja stabiliţi, rămâne pentru formarea unei majorităţi în Consiliul Local şi Consiliul Judeţean, pentru a-i ţine din scurt pe cei aleşi uninominal. PSD, care nu are şanse, cel puţin la această oră, la o funcţie, vizează de fapt postul de prefect şi va juca la două capete, atât la nivel municipal, cât şi judeţean, pentru a obţine posturi de viceprimar şi vicepreşedinte al Consiliului Judeţean.

Acestea ar fi datele de la această oră. Tu ce ştii?

Cuplarea alegerilor locale şi parlamentare cu regionalizarea ţării

Subiectul privind organizarea alegerilor locale „la pachet“ cu cele parlamentare a fost abordată, zic eu, într-un context restrâns. Că este în avantajul „Partidului Primarilor“, cum s-a autoproslăvit PDL, pare evident pentru toată lumea.
Parada şefilor PSD şi PNL că nu îi afectează o astfel de decizie este destul de falsă. Ce-i drept, nu dădea bine nici să se smiorcăie.
Cel mai important demers al Guvernului însă va fi repunerea pe tapet, în acest context electoral, a regionalizării ţării. Demers care va trimite direct în opoziţie PSD şi PNL-PC , cel puţin după cum stau lucrurile la această oră şi este proiectul susţinut de PDL de a tăia România în felii.

Putem suna la 112 pentru salvarea României?

Ştefan Lungu avea 57 de ani. Făgărăşean la origini, dar plecat la Vaslui de un sfert de veac, a revenit la cumnatul de la Codlea. Nu a plătit consultaţii la Mama Omida să afle că o să fie ultimul lui drum. În viaţă.

În curtea unei case dintr-un cartier mărginaş din Codlea, s-a prăbuşit. A făcut infarct.

Ce face românul speriat? Ia bolnavul, îl cocoaţă în maşină şi merge la spital. O fi bine? O fi rău? L-au dus la Spitalul din Codlea. Din păcate, acolo era închis. Era să spun că se bagă marfă sau că e inventar. Ca la chioşc. Numai că la chioşcul medical de la Codlea, ex-ministrul morţii, în cazul domnului Ştefan Lungu, recte Cseke Attila, a pus lacătul. Şi l-a pus prost. Abuziv. Ilegal. Nu o spun eu, ca simplu jurnalist. O spune instanţa.
Trăim vremuri demente, sub sancţiunea statului minimal promovat aiuristic de şeful statului, Traian Băsescu. Gravitând în funcţia de ministru al Sănătăţii pentru că aşa a vrut partidul maghiar, Cseke Attila scuipă cinic pe moartea lui Ştefan Lungu.
„Recomandarea Ministerului Sănătăţii este aceea ca în orice situaţie privind degradarea stării de sănătate să se apeleze la serviciile de urgenţă 112. Nu s-a apelat la 112 decât după ce pacientul a fost transportat la un imobil (???) în care a funcţionat Spitalul Codlea", a precizat Cseke Attila. Adică, omul a fost dus acolo unde trebuia să găsească asistenţă medicală de specialitate. La „imobilul" care nu era un canton CFR, ci unde trebuia să funcţioneze un spital, pentru că aşa a decis Justiţia din România, chiar dacă deranjează acest lucru, la fel cum a decis şi în cazul unităţilor de la Săcele, Victoria şi din multe alte localităţi din întreaga ţară.
„Îngerul morţii" numit de UDMR, un „doctor Mengele" al reformei din Sănătatea românească, trebuie să îşi asume, alături de partid, morţii haosului creat în Sănătate. De ce? Pentru că o simplă anchetă jurnalistică a descoperit că, chiar dacă ar fi sunat la 112, rudele lui Ştefan Lungu ar fi avut parte doar de conversaţii pe care le sperăm amabile. Ambulanţa din Codlea era indisponibilă. Singura maşină de intervenţii era plecată la două solicitări de urgenţă! Deci, tot maşina de la Braşov trebuia aşteptată. Care a făcut, lăudabil, în jur de 20 de minute, pentu că era ora 22 şi nu era trafic. Dacă era oră de vârf...
Deci, faţă de cele „cinci minute de aur", interval în care victima mai poate spera la ceva, timpul de intervenţie este mult prea mare. În acest context, am asistat la grotescul spectacol în care medicii încearcă cu disperare să îl resusciteze pe bietul om pe trotuarul din faţa Spitalului Codlea. Evident, mortul este de vină. S-a născut viu...

Braşovul, Capitala verde a României, va fi şi mai verde

Scrie Claudia Popa AICI supărată că muncitorii i-au defrişat spaţiul verde de la bloc şi toarnă asfalt. Nu înţeleg ce nu înţelege. de parcă nu ar şti că Braşovul nu este doar Capitala verde, ci şi Capitala Asfaltului. Că asta se face de vreo şapte ani. Se toarnă asfalt.
E revoltată că în Capitala verde a României au loc astfel de fapte. Ca să se liniştească, îi spun că oricum PDL se rebranduieşte de la oranj la verde. Aşa că vom avea mult mai mult verde la Braşov. Autobuzele, coşurile de gunoi (cele vechi, pentru că cele noi sunt deja colorate cum trebuie), nu vreau sa fiu răutăcios, poate chiar şi sigla RTT... Se va revopsi şi sediul Inspectoratului Şcolar, al PDL, de pe strada Lungă etc. Toate în verde. No, poate să mai spună cineva că nu e Braşovul verde??
La acest capitol, vă las pe voi să mai scrieţi ce se va revopsi. Îmi mai aduc aminte de vicele Gantz, care spunea că la Gemenii au făcut marcajele provizorii portocalii, pentru că e o culoare plăcută şi caldă. Nu va mai fi. Verdele va fi şi mai plăcut, şi mai cald...

Taberele şcolare, misiuni de supravieţuire

Societatea românească a depăşit demult racilele îmbâcsite ale americanilor. Din păcate, grotescul comunist este depăşit cu lejeritate de „Uncle Sam" mioritic. Filmele de propagandă americană sunt o glumă ieftină faţă de peliculele istorice făcute de ayatollahul cinematografiei româneşti, Sergiu Nicolaescu. Nici măcar la acest capitol nu ne depăşesc americanii.

Unde nu ne mai depăşesc americanii? În materie de prostie. „Ce este democraţia?" La ei o astfel de întrebare provoacă o furtună înainte de a fi rostită! La noi? Miticii, de la preşedinte la ultimul cocălar, au reacţii pe măsură. Când un ziarist face gafa să pună o întrebare pe bune, miticul (local sau central, că şi miticii locali au fost instruiţi la fel) are o singură grijă: să desfiinţeze jurnalistul, în niciun caz să răspundă la întrebare.

Culmea este că astfel de situaţii le întâlnim în contexte în care, în regimurile comuniste, patronii de bodegi care bagă în spital oamenii cu toxiinfecţii alimentare sunt executaţi direct. Acolo nu se mai pierde vremea. La noi, birocraţia parcă este creată pentru a scoate „basma curată" şmecherii care bagă în perfuzii câteva zeci de copii, pentru că le dau de mâncare reziduuri alimentare.

Oarecum în acelaşi context, mă scot din sărite ştirile cu „nu ne vindem ţara", că vezi, Doamne, ce bine e să ai parte de serviciile turistice din România şi critică reclamele care promoveză destinaţii exotice şi care ne promit pe mă-sa şi pe tac-su. La bani puţini. Numai că de dincolo nu pleci de la hotelul de X stele la spital, din cauza unei toxiinfecţii alimentare...

La Braşov, demenţa de a ajunge la spital pentru beneficiarii unor pachete turistice este un fel de pariu între diversele autorităţi care sunt impotente în a preveni astfel de nenorociri. Deocamdată nenoriciri, nu tragedii. Deocamdată la nivel local, pentru că dacă ne copleşeau europenii să ne dea în cap cu Festivalul Olimpic al Tineretului European mai devreme, ne făceam de toată „bafta".

După ce 26 de copii au ajuns la spital din cauza „delicateselor" de la pensiunea unde erau cazaţi, alţi opt au ajuns cu perfuzii la spital pentru că au avut parte de înaltele servicii ale unei firme de catering în complexul studenţesc „Memorandum".

Pantomima anticorupţiei la RAT Braşov

Mult zgomot pentru (aproape) nimic. Astfel s-ar putea rezuma descinderile ofiţerilor anticorupţie la Regia Autonomă de Transport (RAT) Braşov şi la cele două firme care se ocupă de ridicarea maşinilor parcate ilegal pe domeniul public din Braşov.

Din păcate, cel puţin la data redactării acestor rânduri, totul pare un simulacru de acţiune, care să dea satisfacţie câtorva sute de şoferi care s-au trezit fără maşină (ce-i drept, mulţi pe bună dreptate). Mă bucură preocuparea celor care se luptă cu corupţia, că, poate, nişte poliţişti şi câţiva şmecheri de la cele două firme private au dat-o la pace şi au împărţit banii între ei. Nu e corect, dom’le. Pierde „boborul“, prin RAT Braşov, care ia praful de tobă.

„Praf“ care, fie vorba între noi, oricum este atât de subţire încât este mai mare bătaia de cap cu înregistrările contabile, decât cu încasările propriu-zise. Practic, vorbim despre „afacerea perfectă“. Aproape la fel ca despre o crimă perfectă. Băieţii deştepţi de la RAT Braşov s-au declarat public incompetenţi şi au zis „pas“ unui chilipir: ridicarea maşinilor. Nu tu concurenţă, nu tu bătaie de cap… Dar, impotenţa managerială sfidează limitele ridicolului: nu sunt bani pentru achiziţia unei autospeciale pentru această activitate.

La Sibiu, sasul Klaus Iohannis a cumpărat în leasing un astfel de vehicul pe care l-a amortizat în mai puţin de un an. Adicătelea, se poate. Dar sasul nu era preocupat să facă astfel de cadouri unor sereleuri selectate pe sprânceană de şefii RAT Braşov şi nu prin licitaţie. Termenul de „ţeapă“ este perfect legitim cât timp şmecherii de la RAT Braşov hăhăiesc băsescian cu acordul tacit al domnului primar George Scripcaru (care este şeful pe linie politico-administrativă a regiei de transport) şi dau cu tifla tuturor celor care întreabă câţi bănuţi rămân la bugetul RAT din milioanele încasate de „hingherii“ maşinilor. Secretomania asta de la RAT nu poate ascunde decât lucruri care sunt în dezavantajul comunităţii.

Plătiţi cu mult prea mulţi bani publici, pseudomanagerii RAT nu au curajul să recunoască faptul că îşi bat joc de braşoveni. Pentru că nu vor avea cum să explice de ce încasează câţiva bani din cei 380 de lei, cât este taxa pe care o plătesc cei în culpă. Nu au cum să explice că dacă banii ar fi intrat toţi în contul RAT, preţul biletului ar fi trebuie să scadă, iar tovarăşul Augustin Pulpea, uitat de Dumnezeu în fotoliul de director general, nu s-ar mai lăuda ca a atins indicatorii de management, după ce a fost subvenţionat vârtos de consilierii locali sub înaltul patronaj al primarului.