Se afișează postările cu eticheta salarii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta salarii. Afișați toate postările

duminică, 2 noiembrie 2008

Nebunie totală cu iz de Băse

Indiferent ce spun unii, nebunia cu mărirea salariilor o să arunce România într-o vrie din care nu se ştie dacă şi cum se va mai redresa. Joaca PD-L din Parlament (care din motive electorale a obligat celelalte partide - PSD, PNL etc.), de un populism evident, prin care s-a votat mărirea salariilor cu 50% pentru profesori, a declanşat o adevărată isterie naţională. Nu spun că avem salarii mari, dar de ce 50% şi nu 80%, nu a fost nimeni în stare să îmi spună. Evident, nu a existat o logică, nici o raţiune economică, nu a existat o inflaţie de genul celei instrumentate de Theodor Stolojan în 1992, când banii se devalorizau de acasă până la brutărie...
Magistral a fost jocul lui Băsescu: a stat până în ultima clipă cu adoptarea legii e majorare a salariilor. Toată lumea era lipită de ecranul televizoarelor: adoptă? nu adoptă? Este evident jocul electoral băsescian. Nici o clipă nu i-a trecut prin cap să nu promulge legea în cauză. Păi nu s-a lăudat că vrea să pună prim-ministru? Mai speră că va fi de la PD-L, nu de la o majoritate care nu-i va fi confortabilă în niciun caz la viitoarele alegeri prezidenţiale.
Ce nu a ştiut Băses­cu? Că a declanşat o isterie naţională cu salariada. Acum vor salarii mari şi func­ţi­o­na­rii publici şi cei din Sănătate, nu văd de ce nu ar ieşi în stra­dă şi pensionarii, care toţi cer venituri mai mari cu 50%... Există vreo raţiune pentru care să nu o facă? Nu. Au aceleaşi argumente cu care au venit şi sindicaliştii din învăţământ.
În acest context, după ce s-a trezit din beţia electorală, preşedintele Traian Băsescu degeaba a făcut apel la sindicate să nu declanşeze acţiuni de protest, pentru că nimeni nu îl mai ascultă. Glu­ma cu mai staţi până după alegeri, şi vedem ce facem cu noul Guvern, nu mai ţine la un popor sătul de măscărici politici, care promit ma­rea cu sarea înainte de alegeri şi uită după ce se văd cocoţaţi în fotoliile de demnitari. Iar la final, îmi permit să-i aduc aminte preşedintelui ce înseamnă să se rupă de poporul chemat în Piaţa Uni­versităţii, unde trebuia să-i dea raportul din trei în trei luni:
Te-ai înălţat atât de sus
Iubitul meu amic,
Încât să nu te miri că-mi pari
De jos, atât de mic...

marți, 28 octombrie 2008

Constituţia, hârtie igienică de lux

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mă conving de la o zi la alta că aşa-zisa Lege fundamentală din România, în speţă Con­stituţia, este un fel de hârtie igienică cu care se şterg la fund cei care au în mână in­stru­­mente prin care pot să îşi fa­că lobby la nivel de legiuitor. Prostimea, adică cei mai mulţi, încearcă să mai culea­gă fărâmiturile care mai ră­mân la masa bogaţilor.
Paradoxal, Justiţia care nu ştiu cât de oarbă este, ci mai de­grabă debusolată, începe să dea soluţii fireşti. Zilele trecute, o femeie din Alba a câş­ti­gat, pe cale judecătorească, drepturile care i se cuvin unu­ia dintre gemenii pe care i-a adus pe lume. Chiar dacă scrie pe hârtia igienică că sun­tem egali în drepturi, unul din­tre copiii ei era discriminat. Doar fratele avea drept la in­demnizaţie de creştere...
Un alt exemplu concludent este demenţa populistă cu creşterea salariilor. Profesorilor le-a dat Băsescu undă verde pentru creşterea cu 50%. Chiar nu vede nimeni că se fac legi speciale doar de dragul de ascoate pe cineva în faţă? Acum vor şi cei din Sănătate (firesc, de altfel, că doar n-or fi mai proşti). Urmează cei din primării, casele de pensii, ajofm-uri, ojpc-uri etc. Şi ei mănâncă tot cu o gură, dar trebuie să vină marinarul-jucător să semneze mărirea de salariu. De unde? E treaba Guvernului, că dacă nu, e penal, după cum Bocăneşte şeful marionetă al portocaliilor. Vorbim de o masă de manevră pe care o jonglează cu un populism jenant de ieftin cei din opoziţie, iar prostănacul lui Iliescu gâfâie să recupereze teren în faţa PD-L.
Vorbim de egalitate în Con­stituţie, dar facem legi spe­ciale de pensii pentru ma­gis­­traţi, aviatori, perosanal au­xiliar la tot felul de autorităţi care au ca activitate tăiatul frunelor la câini şi alergatul în jurul cozii. Este trist că cei pe care încă mai credem că i-am ales - în fapt, i-au votat tot mai puţini români, şi aceia amăgiţi că poate prin votul lor mai pot schimba ceva - ne vând pe bani puţini pentru interesele oculte ale băieţilor deştepţi, protejaţi de personaje din cele mai înalte cercuri...