Popii, în grevă de Lăsatul Secului?

Un coleg de la MIX, Răzvan Iancu, s-a dus să facă o ştire despre ce şi cum cu marea sărbătoare de Lăsatul Secului. Numai că, Surprize! Surprize!, fără Andreea Marin şi Bănică. La biserica din curtea Spitalului Tractorul, uşa încuiată. La fel şi la SF. Împăraţi Ctin şi Elena din Răcădău, Sfânta Treime în Şchei su la Sfânta Paraschiva, de lângă Olimpia. Măi să fie... Grevă popească??? Sau mult prea fericiţii părinţi au făcut paranghelii noaptea trecută, cu neveste sau ce mai au în dotare, că nu mai au voie începând de azi????

Aici Dorel. Sunt în grevă...

România a intrat în grevă. Profesori, ceferişti, medici şi asistenţi, secretari, funcţionari publici etc. Vor salarii mari, că doar n-or fi proşti să vrea să muncească mai mult. Sau măcar să muncească.
Mulţi dintre ei, cel puţin îşi oficializează greva permanentă care a ajuns o situaţie de facto. Personajul de spoturi publicitare Dorel, deja e mult prea simpatic faţă de viaţa reală. Aş vrea să văd cum nu îi mai trânteşte uşa în nas sau geamul de la ghişeu nici o tăntică nervoasă că nu poate să-şi savureze ţigara şi nici să-şi termine jocul de tetris sau solitaire. Să nu văd nici un Dorel de la CET care sapă în faţa blocului şi când este întrebat când se rezolvă problema, să îţi răspundă cu sictir, aşa cum au prezentat co­legii de la TVS. Să nu mai văd cazuri în care primari precum cel de la Augustin, care şi-a angajat nevasta secretară, contabilă şi profesoară de mu­zică la şcoala din comună. Să nu mai văd cum ambulanţierii aruncă bolnavii în stra­dă, sau medicii din spitale joacă cu pacienţii ping-pong de la un spital la altul, şi să murim cu zile.
Vreau să nu fie nevoie să ne trimitem copiii la şcoală, iar de acolo să-i trimitem acasă la profesori pe care să-i plătim cu bani grei pentru o oră de con­sultaţii, bani care nu sunt impozitaţi, aşa cum sunt în cazul amărâţilor. P’astea nu le spune nimeni, dar dacă ne privim în oglindă şi încercăm să fim sinceri cu noi, o să recunoaştem că toată această joacă de-a salariada este, de fapt, o reacţie la ce ne-a învăţat clasa politică. Dacă unii au furat flote şi uzine, şi nu au păţit nimic, noi de ce să nu profităm şi să nu le băgăm sula în coaste, măcar cu salarii să ne alegem. De unde, treaba lor.
Mai în glumă, mai în serios, iau de bună o zicere a unui ţigan, care mi-a şoptit în perioada campaniei electorale la locale: „Domnu’, io le-am zâs alor mei să ia de la toţi, dar să nu-i pună dracu să nu voteze cum le-am zâs io!”.
Aşa şi noi, rumânii, dacă tot sunt pomeni electorale, să luăm de la toţi, şi mai vedem noi cum e la vot...

Nebunie totală cu iz de Băse

Indiferent ce spun unii, nebunia cu mărirea salariilor o să arunce România într-o vrie din care nu se ştie dacă şi cum se va mai redresa. Joaca PD-L din Parlament (care din motive electorale a obligat celelalte partide - PSD, PNL etc.), de un populism evident, prin care s-a votat mărirea salariilor cu 50% pentru profesori, a declanşat o adevărată isterie naţională. Nu spun că avem salarii mari, dar de ce 50% şi nu 80%, nu a fost nimeni în stare să îmi spună. Evident, nu a existat o logică, nici o raţiune economică, nu a existat o inflaţie de genul celei instrumentate de Theodor Stolojan în 1992, când banii se devalorizau de acasă până la brutărie...
Magistral a fost jocul lui Băsescu: a stat până în ultima clipă cu adoptarea legii e majorare a salariilor. Toată lumea era lipită de ecranul televizoarelor: adoptă? nu adoptă? Este evident jocul electoral băsescian. Nici o clipă nu i-a trecut prin cap să nu promulge legea în cauză. Păi nu s-a lăudat că vrea să pună prim-ministru? Mai speră că va fi de la PD-L, nu de la o majoritate care nu-i va fi confortabilă în niciun caz la viitoarele alegeri prezidenţiale.
Ce nu a ştiut Băses­cu? Că a declanşat o isterie naţională cu salariada. Acum vor salarii mari şi func­ţi­o­na­rii publici şi cei din Sănătate, nu văd de ce nu ar ieşi în stra­dă şi pensionarii, care toţi cer venituri mai mari cu 50%... Există vreo raţiune pentru care să nu o facă? Nu. Au aceleaşi argumente cu care au venit şi sindicaliştii din învăţământ.
În acest context, după ce s-a trezit din beţia electorală, preşedintele Traian Băsescu degeaba a făcut apel la sindicate să nu declanşeze acţiuni de protest, pentru că nimeni nu îl mai ascultă. Glu­ma cu mai staţi până după alegeri, şi vedem ce facem cu noul Guvern, nu mai ţine la un popor sătul de măscărici politici, care promit ma­rea cu sarea înainte de alegeri şi uită după ce se văd cocoţaţi în fotoliile de demnitari. Iar la final, îmi permit să-i aduc aminte preşedintelui ce înseamnă să se rupă de poporul chemat în Piaţa Uni­versităţii, unde trebuia să-i dea raportul din trei în trei luni:
Te-ai înălţat atât de sus
Iubitul meu amic,
Încât să nu te miri că-mi pari
De jos, atât de mic...

Grevă spontană mâine la Finanţe?!

Chiar dacă nu îmi place să dau curs zvonurilor, merită să pomenesc faptul că persoane sus puse din finanţele bucureştene au aflat că sindicaliştii din sistem au decis să o pună de o grevă spontană la Braşov, ca să forţeze mâna Guvernului cu majorările salariale, chestiune care se tot negociază, dar fără succes.
Ar mai fi de comentat un lucru. Scandalul îi vine ca o mănuşă lui Gigi Ialomiţeanu, unul dintre directorii de la Braşov care îşi face campanie asiduă prin ziarele locale să prindă un post de deputat PD-L (aici am avut dreptate că aceasta era prima opţiune pentru campania mediatică furibundă din ultima perioadă).