Reuşeşte Băsescu să rupă şi PSD-ul?

Am mai scris şi eu, au scris-o şi alţii. PSD va avea soarta PNL şi a PNŢCD. Ca să fiu explicit, mă refeream la acea vreme la ferocitatea cu care şeful statului, Traian Băsescu, se dedică acţiunii de a termina politic orice formaţiune care nu-i ciugule docil din palmă.
Cred că ne mai amintim cu toţii soarta guvernării CDR-USD, când Partidul De­mocrat a devorat puri şi simplu guvernele unul după altul. Cine era artizanul schemei opoziţiei din Guvern: acelaşi Traian Băsescu. Au venit apoi vremuri de restrişte: PD şi Băsescu în opoziţie, când PDSR a revenit la putere. În mare formă, marinarul de la Cotroceni a cucerit inimile celor din Capitală şi, turat la maxim, îi şopteşte lui Bombonel s-o taie în Congo, că el crea la Cotroceni. Românilor le-a servit placa cu „Nu fură ei cât puteţi vota voi!”, ameninţând voalat cu scoaterea poporului în stradă şi impunerea lui ca paznic de bufniţă cotrocenistă prin forţă.
După ce s-a văzut cocoţat întâi stătător al neamului, preşedintele-jucător a început să nu-i convină că nu are la degetul lui mic PNL, cu care PD-ul făcuse alianţa DA-DA-istă. Aşa că a început asediul la porţile Guvernului, unde Călin Popescu Tăriceanu nu mai era bun, deşi nici nu prea apucase să se dezmeticească după victoria contra baronilor locali din PDSR. Pentru că nu a avut spor cu demiterea lui, Băsescu socate din joben soluţia de rezervă şi îl activează pe Dragă Stolo, care încearcă o lovitură la Palatul Victoria, dar nu reuşeşte decât să plece cu o gaşcă de oportunişti din sânul liberalilor şi formează, măcinând pietre printre dinţi, PLD, care are ca scop să închine steagurile lui Băsescu. Gest penibil şi taxat ca atare la locale de popor, iar Dragă Stolo & Co intră pe uşa din dos în PD, rebotezat la cererea băsesciană în PD-L.
Acum, istoria se repetă. Băsescu nu a înghiţit uşor pierderea alegerilor şi lipsa unui partid unic care să-l poarte pe braţe spre un nou mandat. Baronii locali şi corupţii din PSD au fost buni să facă o majoritate parlamentară, dar în funcţii, cu ajutorul unor cozi de topor precum Gabriel Oprea, să vină tot ai lui, cum ar fi Vulpea. Şi cum totul a fost regizat de Grupul de la Cluj din PSD, nu m-ar mira să văd o ruptură la social-democraţi, care să aducă o altă gaşcă de oportunişti la picioarele mult iubitului conducător. C-aşa-i în politică...

Lecţia de anarhie

Nu ştiu ce rom a băut marinelul din fruntea ţării când s-a dus să se dea pe sticlă la „Naşul”. Nici nu am înţeles foarte clar dacă „naşul” avea rol de moderator, că nu prea s-a văzut. Cert este că toată emisiunea a fost o lecţie de cum trebuie să provocăm anarhie şi să ne întoarcem la vre­murile care îi trezesc loca­ta­rului de la Cotroceni invidii. Adică un cismar a fost în stare să aibă o ţară la degetul lui mic, iar el, ditamai marinelul cu patalama de la şcoli înalte, se împiedică de un ciot, fie el şi top-model pe vremurile comuniste?
Aşa ceva nu s-a mai pomenit pe plaiurile mioritice. Ofuscat de asemenea trăiri emoţionale şi scos brusc din reverie, Băsescu le-a spus mişeilor că degeaba votează prostimea ce vrea, că tot el îşi pune marionetă în fruntea Guvernului. Ştie el de ce a lăcrimat pe umărul lui „Dragă Stolo”, care, de bolnav ce este, acum se vrea premier portocaliu. Iar în reveria lui, marinelu’ a mai visat ceva: se făcea că din cele do­uă came­re parlamentare, va rămâne una (idee lansată de PD-L), ca să nu mai cheltuie banii publici, şi aşa puţini pentru poftele preziden­ţi­ale şi succesurile Lenuţei. Iar dacă tot se modifică Constituţia, atunci nu ar fi mai bine ca să nu mai voteze prostimea preşedintele, ci parlamentarii, care să fie musai în costume portocalii?
Şi, dacă se poate, să fie scoasă prostia aia cu maxim două mandate pentru preşe­din­te, iar Marea Adunare Na­ţi­­onală, pardon!, camera aia uni­că cum s-o mai numi ea, să voteze că el, marinelul, va fi şef pe viaţă. Iar dacă se poate, funcţia să fie moştenită de Lenuţa, că uite, mânca-o-ar, tata, are veleităţi de polician. A înjurat el presa şi ţigăncile împuţite? a înjurat. Aşa şi fata tatii. Preşedinte o face tata. Încet-încet. O învaţă cum e cu partidul, cum e cu condusul lui Boc, şi apoi...