Politica, presa, pădurea şi monumentele istorice

În urmă cu vreo 5-6 ani, presa potrivnică preşedintelui Consiliului Judeţean, Aristotel Căncescu, tuna şi fulgera împotriva defrişărilor făcute pe dealul unde sunt Turnul Alb şi Turnul Negru. Vai, ce se mai lamentau unii că se taie pădurea....
Astăzi, cealaltă parte a presei, adversă primarului George Scripcaru, se dă cu fundul de pământ că s-a defrişat dealul unde este cetăţuia Braşovului.
Culmea, de această dată au dreptate Căncescu şi Scripcaru, nu presa aservită acestora. Monumentele istorice trebuiau scoase la lumină. Iar din punct de vedere istoric, aşa arătau şi pe vremuri dealurile respective. Golaşe. Pentru că niciun conducător militar nu creează avantaje eventualilor atacatori, să le ofere posibilitatea să se ascundă după copaci, chiar în jurul fortificaţiilor de apărare.
Ce-i drept, este de discutat ce măsuri sunt necesare pentru a împiedica eventuale alunecări de teren...

Belaşcu, victima intereselor imobiliare ale primarului Scripcaru

Nu cunosc cât de corect şi cinstit a fost... fostul şef al Cadastrului de la Braşov, Constantin Belaşcu, care a fost înlocuit cu Mircea Popa, angajat până acum la Cartea Funciară Braşov. Cert este un singur lucru, Scripcaru a tunat şi fulgerat împotriva celor de la cadastru că nu e lăsat să-şi facă jocurile imobiliare. Practic, era cronica unei demiteri anunţate....
Şi încă ceva, Belaşcu era socotit omul PSD, iar ministrul IMM - şef de PSD local nu a mişcat nimic în faţa Dumnezeului portocaliu local.
Nu cunosc nici cine este Mircea Popa şi ce a făcut înainte de a ajunge aici, dar trebuie să aibă „merite” deosebite. Nu organizatorice: toată lumea ştie ce bătaie de joc este la cadastru, când merge omul să îşi ceară un extras CF şi stă la coadă de-l uită Dumnezeu.
Culmea este că, pesimist din fire, am zis că nu mai nimic de furat. Cei care acum schimbă şefii din funcţii sunt optimişti: au mai găsit câte ceva, şi firimituri...

N.V. Popa, lăsat în ofsaid şi de Dragă Stolo

Mulţi mi-au spus că am ceva cu Scripcaru (are omul o adevărată galerie de ipochimeni care greblează tot ce mişcă on line nashpa la adresa unicului). Am spus că Scripcaru i-a tras-o lui N.V. Popa, aici . Mi s-a spus că bat câmpii, Dar Braşovul Tău confirmă, după ceva timp, cele scrise de mine.
Ceea ce nu mă aşteptam este ca Robocop Stolojan să nu îl sprijine chiar deloc pe Popa. Dar, în dulcele stil dâmboviţean, Dragă Stolo şi-a văzut doar propriul interes...
Pe de altă parte, nu cred că N.V. Popa se va coborî într-atât să meargă la PSD. Ar fi un gest politic mai mult decât sinucigaş. Cred că este ultima carte jucată pe scena politichiei. Cred că va deveni o voce care se va face auzită de pe băncile societăţii civile. Ceea ce, având în vedere experinţa sa, nu este tocmai rău pentru Braşov.

Mândria de a fi (vice)preş

Judeţul Braşov, chiar dacă nu a remarcat nimeni, are (dez)avanatajul de fi acela în care colcăie băieţii înălţaţi la rangul de vice'. Ce fel de vice? Preş! Nu e vorba de textila lui Ion Băieşu, care a făcut furori pe scene. Preşul e o chestie care transcede înţelegerii vulgului. Preşul este un obiect de cult, în faţa căruia se închină popoarele portocalii, roşii, galbene şi de alte coloraturi politice.
(Vice)preşul poate juca oricând pe scenă în „Portretul lui Dorian Gray”, numai că tema romanului, conflictul dintre supremaţia tinereţii şi a frumuseţii, într-o societate limitată la suprafaţa lucrurilor care ridică la rang înalt aparenţele, capătă alte valenţe. Lupta în acest caz este între a fi Dumnezeul tuturor coloraţilor politic şi eternitatea pe soclu.
La Braşov, la fel ca în Geneză, (vice)preş a fost mai întâi Scripcaru. A urmat Constantin Niţă, oberşef ministerial peste IMM-urile care (nu mai) este. La ultimul apel al bocancilor, a ieşit la numărători şi Aristotel Căncescu.
Mai ceva decât cetăţeanul turmentat, nu mă întreb cu cine votez? Pun şi io întrebarea prostului de rând (şi să nu uităm, proşti, da' mulţi!): „Mie la ce îmi foloseşte?”.
Că nici dracu nu-i ţine de vorbă, când e vorba de a aloca fonduri pe diverse investiţii la Braşov, cu excepţiile în care interesele de la Bucureşti le intersectează pe cele ale comunităţii locale. Deci, pentru ce sunt bune preşurile?

Jigodism sau nesimtire?

„Primarul Scripcaru a sustinut ca nu este exclus ca Vankay sa fi fost «victima» edililor din Sacele, «deoarece dl. Lata i-a eliberat acestui om acte de proprietate si autorizatie de constructie. Primaria Sacele ar trebui sa-l despagubeasca acum, fiindca de acolo a pornit totul! Eu nu am nimic cu acest om si cred ca a picat intr-o anumita conjunctura, fiindca se stie ca la Sacele au fost cazuri pe vremea lui Vasile Lata de titluri de proprietate eliberate pentru terenuri pretinse a fi in intravilan, dar care, de fapt, erau situate pe... albia unui rau». Sursa citata a spus ca daca Vankay doreste sa vina in audienta la Primaria Brasov il asteapta oricand la discutii». Este un citat dintr-un articol semnat de Dragoş Cenţu, în Transilvania Expres de azi, referitor la podul de la Dârste.
Problema se pune înfelul următor: cel mai important om de ple planetă venit din Buruieneşti la Braşov ori nu înţelege că omul ăla a câştigat procesul, şi trebuie să meargă el să îl roage să accepte o soluţie de compromis, ori nesimţirea lui nu are limite. Se ştia cu mult înainte de începerea lucrărilor că există un litigiu pe suprafaţa respectivă. Dar modelul secretarului de pcr Scripcaru nu-i pasă de legi. El dărâmă biserici, blocuri şi construişete după bunul plac. Că a dat-o-n bară, e mărturie sentinţa dată de isntanţă lui Vankay.
Nici jigodismul lui Scripcaru nu trebuie trecut cu vederea: la Realitatea, la Dani Giurma, NU A VRUT SĂ VORBEASCĂ cu Vankay. De ce tovarăşe primar, vă e frică că vă făcea de cacao omul, cu acte şi documente??? De ce vă e frică să dialogaţi cu OAMENII?
Şi încă ceva, mai lăsaţi dracului din înfumurarea asta de Dumnezeu pe pământ, dacă tot vă daţi de ceasul morţii că vă pasă de ceva în oraşul ăsta...

Din culisele jafului de la Braşov

Mai în glumă, mai în serios, Gorbunov, băiatul ăsta care e suspect principal pentru presă, nu şi pentru Poliţie, din păcate, care încă mai caută suspectul crimelor de la casa de schimb valutar de pe Bd. 15 noiembrie colţ cu Agrişelor şi Matei Basarab, se pare că se învârte în cercuri înalte. Băiatul, fugit de la pârnaie, trăgea de fiare fără probleme la Ori (Maor) Zinger la sală. Întâmplător sa nu, băiatul a beneficiat de clemenţă din partea Justiţiei învârtite pe degete de PD(L). Tot întâmplător, dosarele lui Zinger, de la Braşov, sunt îngropate de ani de zile de cei care încă „cercetează” actele multelor firme ale lui Zinger. Tot întâmplător, dacă e să fiu luat la „întrebări” sau îmi ia foc maşina de la un „scurtcircuit”, Zinger este cel care are o firma, DO Security, care teoretic se ocupă de pază şi protecţie, dar neoficial mi-au şoptit nişte unii că se ocupă cu filatul unor personalităţi publice locale. Mai ales celor care sunt adeverşi multiubitului primar Scripcaru, cu care Zinger a pus la cale o grămadă de învârteli imobiliare şi nu numai, acoperite cu grijă de acte. Tot băieţii deştepţi, cu ochi albaştri sau de altă culoare, spun că dosarele stau la sertar, din motive de portocaliu în MAI, Justiţie, DNA, Guvern etc. Dar, după????

Vampirii guvernamentali

Nu pot să nu îmi aduc aminte de spumele la gură pe care le făceau pedeliştii din Braşov, din motive de descentralizare fiscală, în frunte cu primarul George Scripcru şi candidatul de atunci, acum vicepreşedinte al Comisiei economice a Camerei Deputaţilor, Gheorghe Ialomiţianu. „Vrem ca banii noştri să rămână la Braşov, pentru mai multe parcări, drumuri şi locuinţe“, aşa frumos şi pompos se chema campania cu pricina.
Este evident că, de principiu, toată lumea vrea mai mulţi bani în plan local, că, indiferent de comisionele percepute, se pot realiza mai multe lucruri. Numai că, la fel de bravi, băieţii ăştia trebuie să vină să îşi ceară scuze că şi-au bătut joc de braşoveni, care au mai semnat, vreo 10.000, un memoriu de descentralizare. Ce s-a întâmplat cu docomentul în cauză? Poate e bine păstrat în vreun sertar, în timp ce noii guvernanţi îşi râd în pumni ce ţeapă au mai tras electoratului. Pentru că, Guvernul PDL-PSD, marioneta a preşedintelui Traian Băsescu, a emis o ordonanţă de urgenţă, în penultima zi a anului trecut, în care sunt confiscaţi banii din fondurile de rulment ale consiliilor judeţene şi ale primăriilor.
„Vreau să se ştie că judeţul Braşov participă la bugetul centralizat cu 15.000 de miliarde de lei vechi, iar 98% din aceşti bani vin de la municipiul Braşov, municipiu care nu primeşte nimic înapoi, decît dispreţ“, spunea Gheorghe Ialomiţianu, iar primarul Scripcaru spunea: „Noi ne chinuim să nu mărim taxele şi impozitele în Braşov, deşi avem o mulţime de proiecte în derulare, iar domnii de la Guvern (Tăriceanu – n.a.), în loc să ne sprijine, vin şi iau din nou venituri locale la bugetul central, pentru a justifica incompetenţa şi degringolada care caracterizează Guvernul“, ambii citaţi de Monitorul Expres. Nu comentez afirmaţiile vădit electorale ale celor doi fruntaşi PD-L şi nici nu aştept să vină în vreo conferinţă de presă să îşi ceară scuze public că au minţit să pună mâna pe putere. Dar, dacă asta este descentralizarea promisă de Scripcaru şi colegii lui, mai bine ne-ar lăsa nedescentralizaţi, că de vampirii care sug fonduri ne-am cam săturat...

Iubesc Braşovul cu un Rev de kkt?

Dacă ne întoarcem puţin în trecut, nu putem să nu ne aducem aminte ce mişto a fost de Zilele Braşovului, cu deviza „Iubesc Braşovul”. Pe vremea aia, Scripcaru cerşea voturi, să mai pupe un mandat. I-a ieşit schema şi merită felicitări la scenă deschisă. De Revelion, nu şi-a mai dorit nimic (au tecut şi alegerile generale). Aşa că a scuipat pe eveniment şi a trimis ceva meşteri populari în ale cântatului pe scenă şi câteva artificii. Din păcate, în marile oraşe ale ţării, Revelionul în stradă este o petrecere pe cinste, nu şi pentruz moldoveanul de la Buruieneşti care este primar la poalele Tâmpei. Şi voi da exemple de spectacole, în ţară - nu are rost să amintim de Bucureşti -, pe măsură ce le voi primi: Craiova - Bonnie Tyler, Timişoara - Jennifer Rush, Cluj - Samantha Fox, Iaşi - UB 40...
O a doua chestiune pe care vreau să o postez, la sfârşit de an, este protestul meu faţă de manipulările pe care le fac unii, lansând zvonul că Scripcaru a murit. Prea multe persoane, din medii diferite, m-au sunat şi m-au întrebat dacă e reală chestiunea. Manipulare făcută de inamicii sau apropiaţii lui Scripcaru. Chiar dacă omul e bolnav, chiar dacă a făcut mai mult sau mai puţin bine pentru Braşov, nu e cazul să fie aruncate pe piaţă astfel de zvonuri. Părerea mea...

ChiTanţa de la CET-ul lui Scripcaru

A apărut în presa locală o ştire care dă, parţial, dimensiunea reală a situaţiei de la CET. Mai mult de o mie de familii au solicitat furnizorului de agent termic să sisteze prestarea de servicii de lux, că nu şi le permit bieţii oameni. După cum am mai scris, curajos, şi eu şi alţi câţi­va colegi din presa braşoveană, cel care a semnat pentru prealuarea în patrimoniul local al CET-ului, din sistemul naţional, cu zeci miliarde de lei datorii, este primarul George Scripcaru care este, pe vremea când era viceprimar. Este vinovat că nu a încercat să negocieze ştergerea datoriilor, aşa cum au făcut-o alţi edili destoinici, din alte oraşe din Transilvania. Acum, s-a ajuns ca întregul sistem să fucnţioneze sub pragul de rentabilitate, după cum mi-a confirmat Mihai David, consilier local PSD, însărcinat fără ştiinţa partidului să se ocupe de negocierile pentru construirea unei noi fabrici de preparare a agentului termic. cel mai devreme la anu’, dar braşovenilor le va fi bine peste mai mulţi ani.
Din păcate, nimeni dintre cei autorizaţi nu vrea să ne spună pentru cine se va construi viitoarea uzină de apă caldă, pentru că nu cred că vom vedea bra­şovenii cum îşi aruncă centralele de apartament pe geam, ca să se racordeze la noul CET. De asemenea, nu am primit răspuns nici de ce este subvenţionată cu banii de la toţi braşovenii producerea energiei termice doar pentru o mică parte a populaţiei, şi aici nu e vorba de ajutorul social de încălzire!
În loc de epilog, ştiindu-l pe primarul Geor­ge Scripcaru un om citit, îmi permit să-i aduc aminte un fragment dintr-o operă genială, la această oră, a lui George Topârceanu: „Chitanţa”:
O vecinătate dragă/ Ne-a prins zilele-n cătuşe/ Că ades intru la Tanţa/ Fără să mai bat la uşe.
Tot aşa-ntr-o seară intru/ Era iarnă grea şi ger,/ Şi-o găsesc în pielea goală,/ Stând lângă calorifer.
Năucit de frumuseţea-i/ Dau să mă retrag un pic/ Însă Tanţa-mi spune:- Intră,/ Intră dragă, nu-i nimic!
Am intrat şi beat de farmec/ O-ntrebai plin de mister:/ - Pentru ce stai goală, scumpo/ Lângă-acel calorifer?
- Fiindcă-a fost proprietarul,/ Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa/ - Şi-uite, mi-am plătit chiria,/ Iar acum, usuc chitanţa.

Jihad contra CET (3)

Sub înţeleapta cârmuire a primului bărbat al urbei, CET Braşov va fi mai mult decât o ruină. Pentru că George Scripcaru este un om care învaţă repede din maleficele măsuri ale guvernării trecute. Şi după ce a văzut el ce minuni se înfăptuiesc pe terenul de la Tractorul, terminat tot prin lichidare voluntară, a început să se frământe ce dracu să facă CET-ul ăsta, pentru care a semnat ca primarul când l-a preluat, deşi era doar vice. Şi numai ce s-a ridicat într-o dimineaţă şi s-a uitat semeţ în zare la turnul CET şi a grăit: lichidare voluntară scrie pe tine...
Scapă de tâmpiţii de ziarişti ca mine care îi tot dau peste nas că n-a făcut nimic pentru reabilitarea sistemului centralizat de termoficare, că poveştile nemuritoare cu austriecii care vor face un CET mai mare şi mai frumos a ţinut în campania electorală, iar în iarna care vine mare lucru n-o să se schimbe. Dar până atunci, mai trebuie să-i povestesc maharajahului de Buruieneşti că CET mai are cărbune doar pentru vreo cinci zile, iar captivii de la CET care l-au votat o să dârdâie în apartamente.
P.S. E bună ideea lui Scripcaru să-l copieze pe Căncescu şi să-şi facă un ziar gratuit, după modelul „Braşovul Tău”. Dacă nu ştie cum, să spună. îi trimitem o matrice.

MEX fără de părere

Mi-a spus cineva ca la MEX nu mai e voie editorial. Nimeni nu mai are dreptul la opinie la ziarul patronat de şeful local al PD-L, primarul Scripcaru care este. Păcat de Marius Stoianovici, care a fost dus cu zăhărelul că va candida pentru un mandat de deputat. Dar nu avea ce face. Cotizaţia era mult prea mare pentru un ziarist. Asta e. Rămâne de văzut ce mai rămâne din libertatea de opinie după noul FSN...

Pierdut în campania electorală barieră cu ultrasunete anti-urşi. Declar nul primarul.

Pe la finele lui august a.c., prin 25 dacă nu mă înşel, mare conferinţă de presă cu ministrul Mediului, Korodi, şi cu primarul Scripcaru care este. Se promitea la acea vreme că în două luni se cumpără o barieră cu ultrasunete împotriva urşilor gunoieri. wow! mi-am spus şi-am tras un material de-o pagină la Adevărul.
Ştiam cine e in spatele investiţiei: Dan Cămârzan, Kroninvest. Promitea omul la vremea aia numa vo 300.000 de euro, că dacă ia de la comunitate, dă şi înapoi. Aiurea. A venit băiatul să dea frumos, că intrase Scricaru în fibrilaţie din cauza urşilor (care au fost împuşcaţi pe şestache, spun unii bine informaţi şi cu ştiinţă de la Scripcaru). Iar dacă te gândeşti că acelaşi băiat a început să construiască în rezervaţia de pe Tâmpa (afacerea Tâmpa Gardens, despre care am mai scris), atunci este clar că am asistat doar la o nouă fumigenă electorală...

Aghiotanţii primarului

Ne-am dat cu uninominalul în cap. Vrem, nu vrem, cam asta e situaţia. Nu am văzut în viaţa mea atâta demagogie în a promite verzi şi uscate, indiferent de partid: P-DL, PSD, PNL sau UDMR (în ordinea numerelor de pe tricou).
E incredibil cum perso­na­­lităţi pe care le-am crezut co­coţate undeva mai sus de vulg, au ajuns să se prostitu­e­ze promiţând mare cu sarea, fără nici o legătură cu activitatea de parlamentar. Mi-am făcut datoria de a lăsa diverşi să-şi prezinte programul e­lec­­toral în cadrul unor emisiuni televizate la MIX TV. Nu am putut reacţiona la momentul respectiv. Dar nu pot să cred că onor candidaţii noştri s-au rezumat în a fi un fel de aghiotanţi ai primarului George Scripcaru, la nivelul municipiului Braşov, sau ai edililor şefi din alte localităţi.
De departe, este vizibil că au avut câştig de cauză candidaţi cu care s-au plimbat de mână cu ei primarii care este, gen Vanghelie sau Scripcaru. Iar, este incontestabil faptul că tot ce au promis candidaţii sunt chestiuni care pot fi rezolvate „din pix” de primari. De ce nu au făcut-o??
Poate pentru că primari de genul „care este”, chiar şi la Braşov, li se fâlfâie, de fapt, de problemele locuitorilor. Sau, lasă probleme nerezolvate pentru a le da de capăt în momente cheie pentru partidul (din) care este.
Păi ce trebuie să înţelegem din campania celor care s-au vrut aleşi parlamentari? Că Scripcaru sau Căncescu nu au habar ce se întâmplă în judeţ? Treaba mea ca jurnalist este să pun întrebări. A celor care sunt pe funcţii este să dea explicaţii/răspunsuri. Din păcate, există nişte unii care se cred dumnezei şi care în loc să explice de ce plătim facturi la CET atât de mari, sau la asfaltare, sau la salubritate, sau la parcare, sau la spaţii verzi, sau la ..., o dau de gard!

Băse s-a crizat din motive de Neculaie

Scandal mare în partidul lui Boc, după ce acesta a fost tras de urechi din cauză de candidatul de la BNraşov, multicercetat penal Ioan Neculaie. Băsescu a văzut alte culori în faţa ochiului, numai portocaliu nu, după ce a aflat că Neculaie candidează. Spun unii că, pe vremea când marinarul era ministrul la Transporturi, Neculaie pe vremea aia făcea poduri, asflata etc. şi voia si el ceva de lucru pe la Predeal, Comarnic etc. Nu a fost să fie, că Băse a zic să el nu stă de vorba cu penalii. Georgeică, însă, la Braşov, chiar îi preţuieşte...

Care e diferenţa între Dumnezeu şi Scripcaru?

Mare adunare mare azi în Sala Festivă a Colegiului Naţional „Andrei Şaguna”. Spuma ortodoxiei din Ardeal, şi nu numai, Scripcaru care este, Căncescu şi alţii. Motivul? Sărbătorirea a 200 de ani de la naşterea lui Şaguna, cel care a unificat biserica ortodoxă din Ardeal, sub conducerea Mitropoliei de la Sibiu.
Momentul de maximă audienţă a fost când unul din preoţii din suita mitropolitului Laurenţiu Streza a întrebat retoric „Cine este deasupra oraşului Braşov?”. Răspunsul a sosit prompt: „Eu!”. Nu cred că este greu de ghicit cel care a articulat cele două litere: Însuşi El. Scripcaru care este. Preotul a rămas siderat preţ de câteva secunde, după care a reuşit să îngaime „Nu, Dumnezeu!”. O mai fi spus, în gând, şi
„Iartă-l, Doamne, că nu ştie ce zice!”.
Cert este că se adevereşte faptul că există acea diferenţă între Scripcaru şi Dumnezeu: Cel de Sus nu se crede Scripcaru... Dar, mai ştii???

Cât mai suntem minţiţi?

Kraft pleacă de la Braşov. Nu mai miră pe nimeni. Oficioasele primarului muncipiului Braşov, George Scripcaru, nu au mai prididit să se lamenteze că răii şi urâţii ăia de la fabrica de dulciuri nu au luat în considerarare oferta extrem de generoasă a primarului. Aceea de a li se oferi investitorilor un teren unde să-şi extindă capacităţile de producţie.
Este lamentabil modul în care se încearcă, pe mulţi arginţi publici (plătiţi către gazete din puşculiţa Primăriei), unele bune de perete, să se deformeze şi să se ascundă, în acelaşi timp, adevărul. Braşvul Tău a mai scris, iar acum o repet: chiar nu mai are nimeni curajul să spună lucrurilor pe nume? Noi am făcut-o şi am avut de suferit. O firmă de distribuţie a presei a fost ameninţată că dispare de pe harta Braşovului dacă mai oferă braşoveanului de rând un ziar gratuit, care îi oferă informaţii zi de zi, altele decât ace­lea filtrate de cenzura financiară impusă de primar. Este trist, dar cu atât mai adevărat faptul că în oraşul unde regimul portocaliu a fost instaurat mai ceva decât în oraşul Stalin, tot ce mişcă are nevoie de aprobare de la primar.
De ce nu ne spune nimeni care este explicaţia «miserupismului» administraţiei locale, de ce aleşii care ar trebui să lucreze în interesul public nu au catadicsit timp de doi ani să negocieze cu cei de la Kraft o relocare a fabricii de dulciuri? De ce de doi ani nimeni din Primărie nu a răspuns în vreun fel, la cererea de exercitare a dreptului de preempţiune pentru clădirile fabricii şi, eventual, să le compenseze cu un teren?
Rămân întrebări la care voi cere un răspuns, pentru că multe voci spun că terenul părăsit de Kraft e vânat de samsari imobiliari care se învârt în jurul Primăriei Braşov...

Fanfara galbenă şi dricul portocaliu

Conferinţă de presă la PD-L Braşov. Apare Scripcaru, primar şi şef de PD-L Braşov. Îmbrăcat regulamentar, cu puloverul portocaliu din dotare. Întreabă presa ce şi cum cu campania asta electorală de kko din Braşov. Zice că e şmecher şi le-o trage gălbejiţilor de la PNL: „Am văzut o fanfară care plimbă morţii prin Şchei”. Nu m-am abţinut: „Dom-le, am văzut fanfara aia galbenă, dar era şi un dric portocaliu, care cânta verde-nrourat. Ce nu ştiu e cine mortul? Cumva Andronache ? (candidatul PD-L în Şchei, fost gălbejit, bronzat până la nuanţa de oranj - n.a.)”. După care Scripcaru a tăcut de nu s-a mai oprit...

Chiricheş, la un pas de dizidenţă

Frământările din interiorul PD-L au atins apogeul, după ce tartorele-şef a împărţit colegiile după bunul plac. Unii zic că bunul plac ar fi fost un pic ajutat de pungile bine garnisite ale celor importaţi de te miri unde. Unul dintre marii perdanţi ai portocaliilor braşoveni este Ciprian Chiricheş. Un tânăr ambiţios, poate nu cel mai sclipitor din partid, dar în mod cert cu mult peste nivelul de inteligenţă al lui Ioan Neculaie, de exemplu.
Chiricheş a muncit mult, a dat bani mulţi, atât pentru campania la locale a PD-L, cât şi pentru cea a primarului George Scripcaru. Mai în glumă, mai în serios, i se spunea „primarul de Bartolomeu” sau chiar „deputatul de Bartolomeu”. Aici a greşit. Avea o notorietate prea bună pentru gusturile lui Scripcaru, şeful lui de partid, care a rămas la nivelul politic al Elenei Ceuşescu şi care nu admitea să existe vreo persoană cu o notorietate mai mare decât a clanului dictatorial.
În precampania electorală, Chiricheş fusese scos la încălzire. Toată lumea îl dădea câştigător fără drept de apel. Nu şi-a dat seama că, de fapt, Scripcaru doar deschisese licitaţia pentru ocuparea locurilor pe colegii... Când a aflat că şeful lui este mai ceva decât Cănuţă om sucit din poveste, tare s-a mai amărât. Atât de tare că nu l-a mai văzut nimeni zile la rând. I s-a pus chiar pata să meargă independent, dar l-a chemat la apel Scripcaru. La astfel de tete-a-tete-uri, Dumnezeul de la Braşov are câteva replici pe care le mestecă bine în gură, după care ţi le şuieră împuţit printre dinţi: „Te termin!”, „Te dau afară din judeţ!”, „Trimit Garda Financiară şi serviciile pe tine” şi alte asemenea delicatese. Aşa se face că Chiricheş a amuţit. Are şi el nişte firme, puse pe picioare de când e consilier local cu şef primar. Are nevastă, are copil...

Logica PNG

Faptul că PNG la Braşov este o căruţă, o marionetă pentru Scripcaru, a fost confirmată de liderii locali ai lui Becali azi, într-o conferinţă de presă: ăia care au plecat de la PNG la PNL sunt nişte jigodii, dar Horaţiu Braga, care a plecat la PD-L, a făcut „foarte bine”. Curat-murdar, nene Iancule! Mai aştept să vă văd lipind afişe cu Scripcaru, să îndemnaţi alegătorii să nu voteze candidaţii PNG, care sunt de formă, scoşi la încălzire la ordinul lui Scripcaru să înjure PSD şi PNL, şi să voteze candidaţii PD-L. Ce ziceţi?

Mâţa premier

A venit campania, a ajuns si Tăriceanu la Braşov. Nimic mai firesc. Numai că nu mă aşteptam ca Tăriceanu să miorlăie. A făcut economia să "duduie", dacă e să ne aducem aminte ce cuvânta acu câţiva ani, dar la poalele Tâmpei a chiţăit că cere BEJ să cerceteze ce şi cum cu afişajul electoral din municipiul Braşov şi că Scripcaru e baron. Iaca fâsss!
Aşteptam o cohortă de inspectori din corpul de control al Guvernului, sau măcar de la Minsterul Administraţiei şi Internelor. Nimic. Balet pe vârfuri, să nu-i tulbure oranjada lui Georgică. nashpa, mon cher, că băieţii ăştia de la PNL cică sunt de familie bună, iar matale i-ai lăsat cu fracu-n baltă! Nu se face...