Oraşul lui Stalin sau al lui Nicu Ceauşescu?

Primarul Sibiului, Klaus Iohannis, s-a gândit că nu strică o mică doză de naţionalism local. „Tinerii nu, dar cei mai în vârstă probabil îşi amintesc cu neplăcere de ceea ce s-a numit «Regiunea Stalin», cu centrul în oraşul Stalin, Braşovul de astăzi. Şi nu au fost vremuri bune pentru noi“, a cuvântat acesta.

Cei mai în vârstă spun că, înainte de 1989, la Sibiu, viaţa era un „lux“, de când a venit la cârmă Nicuşor Ceauşescu, iar la Braşov, în 15 noiembrie 1987, muncitorii au ieşit disperaţi în stradă, împotriva regimului comunist...

În timp ce, la Sibiu, înainte de 1989, dacă erai student, erai „boem“, atât cât puteai fi în vremurile alea nenorocite, la Braşov aveai parte de patrule mixte de miliţieni şi militari de la securitate, cu câini lupi şi elicoptere care patrulau pe deasupra Universităţii.

Sibiu sau Braşov pol de dezvoltare? Că îi place au ba lui Herr Iohannis, Hermannstadt-ul a pierdut pariul cu economia, în pofida zecilor de miloane de euro pompate în 2007, pe motiv de capitală culturală europeană. Iar dacă nu mă crede, îi spun că Praga, după ce a fost capitală culturală europeană, a crescut de la două milioane de turişti, la patru milioane, în patru ani...

Braşovul, în 2007, a contorizat peste 557.000 de turişti, iar Sibiul a avut 328.000. Situaţia s-a înrăutăţit, în timp: în 2009, Sibiul a avut 244.700 de turişti, iar Braşovul 451.700.

Putem vorbi, evident, şi de alţi indicatori economici: Produsul Intern Brut/locuitor, investiţii directe, investiţii în domeniul imobiliar. Vrând-nevrând, lăsând demagogia populistă ieftină, pentru Regiunea Centru este clar polul de creştere economică. Este adevărat, însă, că politicul a decis, pe moment, ca Alba Iulia să fie capitală administrativă. Dacă politicienii bat palma luni, la Guvern, poate fi la Miercurea Ciuc, dar, economic, rămâne la Kronstadt-Brassó-Braşov.

Cât mai suntem minţiţi?

Kraft pleacă de la Braşov. Nu mai miră pe nimeni. Oficioasele primarului muncipiului Braşov, George Scripcaru, nu au mai prididit să se lamenteze că răii şi urâţii ăia de la fabrica de dulciuri nu au luat în considerarare oferta extrem de generoasă a primarului. Aceea de a li se oferi investitorilor un teren unde să-şi extindă capacităţile de producţie.
Este lamentabil modul în care se încearcă, pe mulţi arginţi publici (plătiţi către gazete din puşculiţa Primăriei), unele bune de perete, să se deformeze şi să se ascundă, în acelaşi timp, adevărul. Braşvul Tău a mai scris, iar acum o repet: chiar nu mai are nimeni curajul să spună lucrurilor pe nume? Noi am făcut-o şi am avut de suferit. O firmă de distribuţie a presei a fost ameninţată că dispare de pe harta Braşovului dacă mai oferă braşoveanului de rând un ziar gratuit, care îi oferă informaţii zi de zi, altele decât ace­lea filtrate de cenzura financiară impusă de primar. Este trist, dar cu atât mai adevărat faptul că în oraşul unde regimul portocaliu a fost instaurat mai ceva decât în oraşul Stalin, tot ce mişcă are nevoie de aprobare de la primar.
De ce nu ne spune nimeni care este explicaţia «miserupismului» administraţiei locale, de ce aleşii care ar trebui să lucreze în interesul public nu au catadicsit timp de doi ani să negocieze cu cei de la Kraft o relocare a fabricii de dulciuri? De ce de doi ani nimeni din Primărie nu a răspuns în vreun fel, la cererea de exercitare a dreptului de preempţiune pentru clădirile fabricii şi, eventual, să le compenseze cu un teren?
Rămân întrebări la care voi cere un răspuns, pentru că multe voci spun că terenul părăsit de Kraft e vânat de samsari imobiliari care se învârt în jurul Primăriei Braşov...