Geoană şi Băsescu, la bursa pariurilor

Pariurile sportive îşi umflă profitul şi cu ocazia alegerilor. Meciul dintre Geoană şi Băsescu este cotat la una dintre agenţiile de profil. Care este cota celor doi, click pe poza!

Dragă Stolo’ i-a dat cu flit marinarului?

Dacă ar exista o bursă a pariurilor politice, în aceste zile şi-ar înmii veniturile. Ar fi băgat mâna în foc cineva că Dragă Stolo’ îşi va depune mandatul de premier desemnat? Chiar nimeni, la cât de drag i-a fost preşedintelui-jucător, care a lăcrămat de mama focului acum vreo patru ani, că bietul candidat al Alianţei DA, la acea vreme, nu mai rezista presiunilor la care era supus de baronii locali din PSD.
Acum, tot poporul stă cu ochii ieşiţi din orbite la televizor, îşi face cruce şi scuipă în sân, că nu mai înţelege nici pe cine a votat, de ce a votat şi dacă mai are vreun rost să-şi mai bată capul cu oportuniştii care se spetesc din greu, de câteva zile, să împartă caşcavalul. Care nu este nici pe departe atât de mare pe cât visau cei care s-au aliniat la start pentru a ajunge primii când se taie feliile.
Într-o astfel de conjunctură, Dragă Stolo’ îi lasă în ofsaid pe mulţi dintre actorii politici. Unele surse spun că, duminică seară, a ieşit buşeală mare la PD-L. Preşedintele nu mai e atât de sigur că partidul îi va asigura încă un mandat de cinci ani, să-l egaleze pe Ion Iliescu în fruntea ţării. Le-a atras atenţia ce miniştri vor pune în Guvern, că-i ia mama lui Ştefan cel Mare. Nu­mai că doleanţele prezi­den­­ţiale s-au lovit de preten­ţi­­ile premierului proaspăt de­sem­­nat, care a realizat şi el, într-un târziu, că este o simplă marionetă, scoasă în faţă, iar cei care fac jocurile sunt Mir­cea Geoană (PSD) şi E­mil Boc (o altă marionetă a pre­şedintelui de facto al PD-L, Traian Băsescu).
De aici, ieşirea la rampă a lui Stolojan, care a avut o răbufnire de orgoliu. Tardivă, după mine, şi care ar fi dat mult mai bine dacă ar fi mimat-o, măcar, atunci când s-a aşezat la masă cu baronii locali din PSD, cu marii corupţi, cu fosilele comuniste etc. Parcă aşa spuneau în urmă cu patru ani democraţii portocalii, corciţi cu liberalii vânduţi lui Băsescu. Era un vânt al schimbării în bine, venise vremea Justiţiei, a dreptăţii. S-a ieşit în Piaţa Universităţii, s-a strigat „Nu pot fura ei (PSD - n.a.), cât aţi votat voi”. S-a ales praful şi pulberea de toate acele idealuri electorale, iar acum asistăm cum senatorul Marinescu - Bideu (PSD) este partener de gu­vernare cu deputata Anca Con­stantinescu - „Ciocu mic” (PD-L). Asta da moralitate...

Amnezia lui Boc

No, s-au bătut în cuie şi rezultatele alegerilor pentru Camera Deputaţilor şi Senat. După care au urmat declaraţiile de presă al mai-marilor sau mai-micilor din politichia naţională.
M-a umplut de „respect” Emil Boc, care şi-a trâmbiţat victoria (la fel ca şi cei din PSD, de altfel). Numai că rezultatele le poţi comenta în funcţie de ce parte a microfonului te afli. Voturi mai multe a avut PSD. Mandate, PD-L. Cine e mai tare? Ca voturi în Parlament, evident PD-L. Ca reprezentant al boborului, PSD. De aceea, este foarte bine să facem analizele în funcţie de un anumit sistem de referinţă.
Emil Boc a reuşit din nou să fie un demagog de doi lei. S-a lăudat că PD-L a luat cel mai bun rezultat din istoria partidului. O declaraţie până la acest punct, poate fi OK. Mai ales că PD-L nu a mai dat piept cu alegeri parlamentare până acum, deci orice rezuiltat ar fi cel mai bun din istoria partidului. Numai că, purtat de beţia puterii, şeful de trib portocaliu a început să facă tot felul de comparaţii cu alte alegeri. Că acum patru ani erau pe ncăieri, se ştie, dar nu se inventase PD-L. Asta dacă mai interesează pe cineva adevărul istoric. Şi ar mai trebui reîmprospătată memoria Boc-ului, că PD-L este suma dintre PD şi o halcă smulsă din PNL de „Dragă Stolo’” şi haita de o­por­tunişti care predau steagurie PNL în bărcuţa lui Băsesescu. Dar ce mai contează cronologia evenimentelor, demagogia este la ordinea zilei.
Nici prostănacul lui Iliescu nu a rămas mai prejos. Mircea Geoană se dă şi el în bărci. Suflat de vânturile (sic!) din partid, o dă ba după PD-L, ba după PNL. Ciolan să fie pentru activiştii de partid. Fasolea nu interesează. Rămâne pentru vulg. Şi mai are o durere de cap după beţia din noaptea alegerilor. Cică i-a spus-o roşu-n faţă poporul pesedist: nu pupăm puterea, tu nu mai pupi nimic în partidul ăsta. Nici măcar clanţa sediului central din şoseaua Kisseleff. La PNL, treaba e simplă. Se pare că se pregătesc de opoziţie. Iar ideea nu e deloc rea. Orice formulă de Guvern e o struţo-cămilă, care nu va ieşi cu faţa curată din criza economică.