Ciolaniada i-a lovit puternic şi pe liderii UDMR. Altfel, nu pot să înţeleg declaraţiile - foarte discutabile - ale liderul Uniunii, Marko Bela, care nu concepe să nu fie la guvernare, la solicitarea expresă a PSD. Aşa că s-a simţit omul ofuscat, pardon!, jignit, iar pretenţia social-democraţilor este „uşor xenofobă” şi speră ca PD-L să nu-i lase pe afară. După care, a dat-o cotită ca la Ploieşti: „Noi nu vrem cu orice preţ un guvern. După părerea noastră, prezenţa politicienilor maghiari în Guvern şi un dialog între reprezenanţii majorităţii şi cei ai minorităţii şi la nivel guvernamental e benefic inclusiv pentru relaţiile interetnice, dar acest lucru nu înseamnă că vrem la guvern cu orice preţ". I-auzi, soro! Adică, ameninţările voalate care trebuie citite printre rânduri sunt că, fără UDMR în Guvern, vor exista probleme interetnice.
Practic, toate poveştile astea de genul „dă bine pentru România dacă avem şi UDMR în guvern” sunt o gogoriţă, chestiune confirmată şi de liderul PD-L Braşov, George Scripcaru. Problema pentru portocalii este că au bătut palma cu UDMR pentru a face o majoritate, iar PSD vrea să-i trimită la plimbare pe cei de la Uniune. Demersul PSD e clar: atragerea de partea sa a electoratului român din Transilvania, pierdut de PRM.
Duritatea declaraţiilor celor de la UDMR au şi o explicaţie. Au pierdut partida negocierilor. PSD a renunţat la o miză foarte mare, funcţia de premier, pentru a face alianţa cu PD-L. De aceea, e greu de crezut că vor mai face încă o concesie portocaliilor, ca să revină şi asupra deciziei referitoare la prezenţa UDMR în Executiv. Cu atât mai mult cu cât împărţitul caşcavalului la doi este mai interesant decât la trei..
În acest context, dacă şi liderii PD-L rămân inflexibili pe poziţie şi vor să respecte pactul cu UDMR, practic majoritatea visată de Traian Băsescu nu mai există, iar toate negocierile se relansează.