Banii europeni sunt deturnaţi. Problema este unde?

Unul dintre subiectele predilecte ale presei de opoziţie este regimul dictatorial al preşedintelui Traian Băsescu. Politic, instituţional, constituţional, aşa o fi. Problema este că aproape deloc nu se abordează şi dictatura Finanţelor Publice din România.

România trăieşte sub teroarea şi şantajul unui sistem fiscal instituţionalizat care acţionează politic la un nivel mult mai înalt şi mai pervers. Responsabil pentru această degringoladă financiară este fostul premier Adrian Năstase. Nu ştiu dacă intenţia iniţială a fost aceasta, dar crearea aşa-zisului buget consolidat al statului este otrava picurată în viaţa economică a României. Efectul declarativ şi de imagine a fost imediat şi de mare impact: firmele nu mai trebuiau să depună declaraţii pentru fiecare instituţie a statutlui: la şomaj, la pensii, la finanţe pentru declararea profitului sau la inspecţia muncii. Mai mult, nu mai plăteai în „ţ“ conturi, ci în unul singur. Scăpai de birocraţie.

Pe de altă parte, găleata mare numită buget consolidat a ajuns să adune la un loc banii de pensii, şomaj, TVA şi alte zeci de taxe şi impozite fiscale. Cine decide ce se întâmplă cu banii din această găleată? Premierul, prin intermediul ministrului Finanţelor, oricare ar fi ei. Ce este foarte interesant, însă, este includerea în această pungă mai mult sau mai puţin groasă şi a banilor de la Uniunea Europeană. Prin acest mecanism pervers, repet, s-a ajuns ca bani europeni să fie dijmuiţi politic.

Ştiu, o să fiu pus la zid că totul este o plăsmuire jurnalistică. Dar nu eu am spus că bugetul de stat era dator la bugetul Casei Naţionale de Pensii vreo 20 de miliarde de lei noi, chiar în momentul în care a început tăierea pensiilor, de exemplu. Nici nu pot să nu fac public faptul semnalat de mai mulţi prieteni, care au reuşit să acceseze programe finanţate european, că sunt şantajaţi de Guvern. „Programul de finanţare X îşi rezervă dreptul de a reduce parţial sau total finanţarea dacă această diminuare este cauzată de dificultăţi în cadrul bugetului de stat. În acest sens, semnarea contractului de finanţare nu reprezintă în mod automat o obligaţie automată de a finanţa, până la finalizarea angajată conform contractului“. Este cauză scrisă alb pe negru în contractele-cadru aprobate de Guvern. Păi ce treabă are UE cu bugetul statului?? Adică UE ne dă un caşcaval, Guvernul îl taie pe felii, aprobă cui dă feliile, dar şobolanul de la Bucureşti începe să ronţăie din bani, iar şoarecilor din provincie le rămân firimiturile. Cum altfel pot fi interpretate reducerile cotelor de prefinanţare la unele programe europene, de la 30% la 10%, iar cei care nu pun „botul“ le sunt descalificate proiectele? Sau cum se explică faptul că banii europeni promişi conform programelor de fianţare, cu termene precise, nu sunt viraţi nici măcar după 2-3 luni? În acest context, întreb şi eu: dacă banii europeni au fost viraţi de UE, unde se duc? Dacă nici măcar la programele aprobate nu sunt suficienţi??

Fotbaliatorii de la Palatul Victoria

Emisiunea „Românii au talent“, dublată de „Guvernanţii fac lucruri trăsnite“, difuzată de orice televiziune care visează la nota zece, ar duce în derizoriu orice studiu de audienţă. Guvernul poate pretinde că a fost „orbit“ de sclipirea mărgăritarului în noroi, dar premierul iluzionist Boc, care ne scoate săptămânal din criză, reuşeşte magii ce depăşesc orice închipuire.
„Mărgăritarul din noroi“, în cazul Guvernului, sunt investiţiile în obiective de infrastructură, cu adevărat importante, care să creeze nu doar locuri de muncă, ci boom-uri economice locale, care pot târî România afară din criză. Dar nu este cazul.
Afacerile de partid, cu „parandărătul“ mai gros ca valoarea lucrărilor, sunt decretate ca prioritate zero. Într-o demenţă totală, în care se închid şcoli, spitale, sunt trimişi în şomaj zeci de mii de români, se taie pensii, aruncăm miliarde de lei vechi pentru… stadioane, săli de sport, patinoare. CONTINUAREA AICI

Românii, discriminaţi etnic de Consiliul Judeţean şi Primăria Sfântu Gheorghe

Dan Tanasa scoate la lumină înca un caz şocant. Pe bani publici, instituţii ale statului îşi permit să îşi bată joc de elevii români. Zilele Elevilor Covăseneni sunt organizate fără elevii români din Întorsura Buzăului, dar cu elevi din Ungaria. Este binevenită venirea acestora, dar scoaterea românilor de pe lista de invitaţi este o mare măgărie, patronată cu mult dezinteres de Guvern şi Preşedinţie

Japonezii din Guvernele României

Am găsit pe un forum, direcţionat politic comentariul, o listă de experţi care, zic eu, nu lipseşte din nici un Guvern.
Cei 9 experti japonezi pe posturile de ministri ar fi: 1. Nimika Nuimoka 2. Yaspaga Shidute 3. Vreypostu Daybanu 4. Undeypliku Katesparg 5. Winoakuma Kuosuma 6. Furatzara Kutotu 7. Bagabany Labayatu 8. Totkumita Madeskurk 9. Nufurytu Furyo

Amnezia lui Boc

No, s-au bătut în cuie şi rezultatele alegerilor pentru Camera Deputaţilor şi Senat. După care au urmat declaraţiile de presă al mai-marilor sau mai-micilor din politichia naţională.
M-a umplut de „respect” Emil Boc, care şi-a trâmbiţat victoria (la fel ca şi cei din PSD, de altfel). Numai că rezultatele le poţi comenta în funcţie de ce parte a microfonului te afli. Voturi mai multe a avut PSD. Mandate, PD-L. Cine e mai tare? Ca voturi în Parlament, evident PD-L. Ca reprezentant al boborului, PSD. De aceea, este foarte bine să facem analizele în funcţie de un anumit sistem de referinţă.
Emil Boc a reuşit din nou să fie un demagog de doi lei. S-a lăudat că PD-L a luat cel mai bun rezultat din istoria partidului. O declaraţie până la acest punct, poate fi OK. Mai ales că PD-L nu a mai dat piept cu alegeri parlamentare până acum, deci orice rezuiltat ar fi cel mai bun din istoria partidului. Numai că, purtat de beţia puterii, şeful de trib portocaliu a început să facă tot felul de comparaţii cu alte alegeri. Că acum patru ani erau pe ncăieri, se ştie, dar nu se inventase PD-L. Asta dacă mai interesează pe cineva adevărul istoric. Şi ar mai trebui reîmprospătată memoria Boc-ului, că PD-L este suma dintre PD şi o halcă smulsă din PNL de „Dragă Stolo’” şi haita de o­por­tunişti care predau steagurie PNL în bărcuţa lui Băsesescu. Dar ce mai contează cronologia evenimentelor, demagogia este la ordinea zilei.
Nici prostănacul lui Iliescu nu a rămas mai prejos. Mircea Geoană se dă şi el în bărci. Suflat de vânturile (sic!) din partid, o dă ba după PD-L, ba după PNL. Ciolan să fie pentru activiştii de partid. Fasolea nu interesează. Rămâne pentru vulg. Şi mai are o durere de cap după beţia din noaptea alegerilor. Cică i-a spus-o roşu-n faţă poporul pesedist: nu pupăm puterea, tu nu mai pupi nimic în partidul ăsta. Nici măcar clanţa sediului central din şoseaua Kisseleff. La PNL, treaba e simplă. Se pare că se pregătesc de opoziţie. Iar ideea nu e deloc rea. Orice formulă de Guvern e o struţo-cămilă, care nu va ieşi cu faţa curată din criza economică.