Să-ţi fie ruşine, Moş Crăciun!

Moş Crăciun nu mai seamănă nicicum cu bătrânelul cu barbă albă, vesel, puternic, să care sacul cu daruri. Acum este mic, sfrijit, tras la faţă. Pe surse, evident, am aflat că s-ar fi înscris în audienţă la premierul Emil Boc.

. Nu ca să-i ducă vreun cadou. La bugetari, anul acesta nu se dau, că e criză. (Sunt şi câteva mici excepţii în funcţii mari: şeful statului şi miniştrii: pentru ei, Moşul le-a adus bani în plus la buget. La ei criza se vede altfel).
Moşul spune că are nevoie de sprijin, că nu i-au mai rămas bani de cadouri. De unde atâţia bani pentru tată ţara asta unde „producţia" de bebeluşi este o afacere de criză? Hoarda asta de mămici, cu ţânci nesătui, trebuie să iasă la muncă. Nu să stea acasă, în concedii maternale. CONTINUAREA AICI

S-a dus dracu’ şi onoarea Armatei

Premierului Emil Boc a primit de la ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, cea mai înaltă distincţie Armata Română o poate da, "Onoarea Armatei României". Distincţia i-a fost înmânată premierului în cadrul festivităţii pentru sărbătorirea Zilei Armatei Române, desfăşurată la Cercul Militar Naţional.

Mai multe, AICI

Paradoxal, mulţumiţi de modul cum sunt umiliţi, rezerviştii din Armata cer demiterea lui.

De ce? Citeşte AICI

Cârnaţi marca Boc, pe masa covăsnenilor

Ne trimite colega noastră din Covasna poze cu parada cârnaţilor de acolo. Nu are rost să vă spun că am salivat, după produsele făcute în secuime, dar meşterii au realizat un protest inedit. Mai multe citeşte aici. Oricum, poza spune totul.Capul de porc... portocaliu, e o „delicatesă“ pentru mesele celor care beneficiaza de „celebrele“ procente de reduceri ale veniturilor.

Eminescu, despre... Boc!!!!!!!! (GLOSSA)

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
La orice val, tu n-o să treci;
Cin' te-ndeamna, cin' te cheama,
Prostiile tale ne lasă reci.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa te asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine. (...)

Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagiti atât de-adese
Nu speram si n-avem teama.

Nu sunt un tip extrem de apropiat versificaţiei, dar o interpretare de excepţie AUZI AICI

Veşnica lui pomenire! Boc ştie de ce...

Mi-a lasat Ovidiu Vrânceanu un mesaj pe messenger. Guvernul Boc a făcut cadou judetului Braşov, în plin scandal în care se taie salariile, ajutoarele de somaj si pensiile, 485.000 de lei pentru biserici, iar pentru spitalul judetean doar 115.000 lei.
Cum spune şi el, de aici merită făcute câteva observaţii:

1. Guvernul finanţează Biserica, pentru că este cea mai credibilă instituţie din România
2. Guvernul nu mai bagă bani în sănătate. Coma instalată e prea profundă.
3. Potrivit socotelilor Guvernului, se face o fantastică economie: banii de la bugetul public nu se mai toacă masiv pe medicamente, intervenţii medicale etc., se fac reduceri masive la fondul de pensii, iar cheltuielile cu înmormântarea, chiar dacă sunt mai mici, sunt suportate de partenerul privat al Executivului, respectiv prostimea...

S-o beliţi bine!

Din păcate, de la «Să trăiţi bine!» la situaţia de facto, urarea prezidenţială s-a transformat într-un veritabil blestem. Minuciunile pe bandă rulantă au crăpat azi. Nici măcar nu pot să consider umor negru minciunile arogante ale lui preamultvotatului cârmaci Băsescu şi ale umilului Boc, care în plină demenţă financiară naţională, dă fuguţa în State să-şi ia titlul de doctor Hororis causa.
Parcă ieşeam din criză, aşa guiţau în momente critic electorale. Nu pot decât să le reproduc o altă urare, auzită la o masă vecină pe o terasă, venită la auzul veştii că va curge lapte şi miere în România: „Grijania mamii lor!“.
Ce să zic... Aşa să le ajute Dumnezeu!

Boc l-a somat pe Gribenco să-şi plătească taxele...

Mai în glumă, mai în serios, România chiar e mama tuturor posibilităţilor. Unul dintre suspecţii jafului armat de la Braşov, Serghei Gribenco, se ştie că a locuit în Cluj. Şi asta fain mersi, chiar dacă timp de patru ani era dat în urmărire internaţională. Culmea este că, deşi onor bădica Traian (Băsescu) a sărit la gâtul nostru, al ziariştilor, că ne permitem să criticăm crizele de sistem din România, nu mă pot abţine să îi dau peste bot. Însuşi cel care a ajuns şeful Guvernului de păpuşari băsescieni, Emil Boc, pe vremea când era primar, i-a cerut lui Gribenco, în 2007, să lase dracului prostiile cu vardiştii şi să vină frumuşel la casieriile de la Primărie să-şi achite taxele şi impozitele locale.
Este vorba de somaţia nr. 42397/5.10.2007, prin care i se solicită cetăţeanului Gribenco Serghei, domiciliat în municipiul Cluj, pe str. Aurel Vlaicu 36-99, să îşi onoreze datoriile către bugetul local... deci cum e cu crizele de sistem??? ca să nu mai vorbesc că nici dracu din Poliţia Cluj nu a încercat să întrebe la Primărie dacă cumva au în evidenţă un astfel de individ... Sau poliţiştii sunt pe mână cu interlopii şi îi protejează???

Previziunile lui Paler

De după moarte, regretatul Octavian Paler reuşeşte să ne uimească în privinţa modului în care înţelegea fenomenul politic românesc, cu detaşarea şi înţelepciunea celui care a trăit şi a văzut multe la viaţa lui. Iată ce spunea, într-o emisiune la Antena 3, alături de Ion Cristoiu, referitor la crearea unui tandem Băsescu-preşedinte, Boc-premier şi, la acea vre­me, un Guvern din umbră.
„Mărturisesc că am o părere execrabilă despre toată clasa politică. – Dar Boc e bun de prim ministru? – Boc e un papagal! (...) Şi nu cred că greşesc, Boc va fi schimbat, pentru că Boc a reuşit să facă atât de ridicolă obedienţa, încât a devenit stânjenitor. Boc nu mai e un nume propriu astăzi. Boc este „boc”, este chipul de supravalet. – Maestre, cum ar arăta un guvern real cu Boc premier şi cu Băsescu la Preşedinţie. Vă imaginaţi? – Domnul Cristoiu, eu nu ştiu dacă am să mai fac umbră pământului mult. Sper să nu mai apuc să văd o astfel de comedie, chiar grotescă”.
Şi aşa a vrut şi Dumnezeu. L-a luat la El, ca să nu mai vadă comedia grotescă de care vorbea românilor.
Ciolanul la care dulăii înfometaţi ai PD-L şi PSD se aruncau cu ochii ieşiţi din orbite este mult prea mic. A­iu­re­­lile alea cu o mai bună gos­po­­dărire a banului public e­rau pentru vulg. De fapt, s-au înmulţit ministerele, s-au înmulţit funcţiile şi onorurile, că şi gurile lor multe vor să mănânce ceva... Ca să nu mai vorbim de scârba cu care „boc” îl înjura pe liberalul Predoiu, de la Justiţie, iar acum acelaşi „boc” ne explică că individul respectiv, autosuspendat din PNL, este numai bun să rămână acolo, pe motiv că e tehnocrat. Curvăsăreală cu ştaif, mon cher, mai ceva ca la Moulin Rouge.
P.S. Evident, pensiile şi majorarea salariilor profesorilor nu se vor putea opera, din motive de situaţie dezastruoasă lăsată moştenire de fosta guvernare...

Amnezia lui Boc

No, s-au bătut în cuie şi rezultatele alegerilor pentru Camera Deputaţilor şi Senat. După care au urmat declaraţiile de presă al mai-marilor sau mai-micilor din politichia naţională.
M-a umplut de „respect” Emil Boc, care şi-a trâmbiţat victoria (la fel ca şi cei din PSD, de altfel). Numai că rezultatele le poţi comenta în funcţie de ce parte a microfonului te afli. Voturi mai multe a avut PSD. Mandate, PD-L. Cine e mai tare? Ca voturi în Parlament, evident PD-L. Ca reprezentant al boborului, PSD. De aceea, este foarte bine să facem analizele în funcţie de un anumit sistem de referinţă.
Emil Boc a reuşit din nou să fie un demagog de doi lei. S-a lăudat că PD-L a luat cel mai bun rezultat din istoria partidului. O declaraţie până la acest punct, poate fi OK. Mai ales că PD-L nu a mai dat piept cu alegeri parlamentare până acum, deci orice rezuiltat ar fi cel mai bun din istoria partidului. Numai că, purtat de beţia puterii, şeful de trib portocaliu a început să facă tot felul de comparaţii cu alte alegeri. Că acum patru ani erau pe ncăieri, se ştie, dar nu se inventase PD-L. Asta dacă mai interesează pe cineva adevărul istoric. Şi ar mai trebui reîmprospătată memoria Boc-ului, că PD-L este suma dintre PD şi o halcă smulsă din PNL de „Dragă Stolo’” şi haita de o­por­tunişti care predau steagurie PNL în bărcuţa lui Băsesescu. Dar ce mai contează cronologia evenimentelor, demagogia este la ordinea zilei.
Nici prostănacul lui Iliescu nu a rămas mai prejos. Mircea Geoană se dă şi el în bărci. Suflat de vânturile (sic!) din partid, o dă ba după PD-L, ba după PNL. Ciolan să fie pentru activiştii de partid. Fasolea nu interesează. Rămâne pentru vulg. Şi mai are o durere de cap după beţia din noaptea alegerilor. Cică i-a spus-o roşu-n faţă poporul pesedist: nu pupăm puterea, tu nu mai pupi nimic în partidul ăsta. Nici măcar clanţa sediului central din şoseaua Kisseleff. La PNL, treaba e simplă. Se pare că se pregătesc de opoziţie. Iar ideea nu e deloc rea. Orice formulă de Guvern e o struţo-cămilă, care nu va ieşi cu faţa curată din criza economică.

Lecţia de anarhie

Nu ştiu ce rom a băut marinelul din fruntea ţării când s-a dus să se dea pe sticlă la „Naşul”. Nici nu am înţeles foarte clar dacă „naşul” avea rol de moderator, că nu prea s-a văzut. Cert este că toată emisiunea a fost o lecţie de cum trebuie să provocăm anarhie şi să ne întoarcem la vre­murile care îi trezesc loca­ta­rului de la Cotroceni invidii. Adică un cismar a fost în stare să aibă o ţară la degetul lui mic, iar el, ditamai marinelul cu patalama de la şcoli înalte, se împiedică de un ciot, fie el şi top-model pe vremurile comuniste?
Aşa ceva nu s-a mai pomenit pe plaiurile mioritice. Ofuscat de asemenea trăiri emoţionale şi scos brusc din reverie, Băsescu le-a spus mişeilor că degeaba votează prostimea ce vrea, că tot el îşi pune marionetă în fruntea Guvernului. Ştie el de ce a lăcrimat pe umărul lui „Dragă Stolo”, care, de bolnav ce este, acum se vrea premier portocaliu. Iar în reveria lui, marinelu’ a mai visat ceva: se făcea că din cele do­uă came­re parlamentare, va rămâne una (idee lansată de PD-L), ca să nu mai cheltuie banii publici, şi aşa puţini pentru poftele preziden­ţi­ale şi succesurile Lenuţei. Iar dacă tot se modifică Constituţia, atunci nu ar fi mai bine ca să nu mai voteze prostimea preşedintele, ci parlamentarii, care să fie musai în costume portocalii?
Şi, dacă se poate, să fie scoasă prostia aia cu maxim două mandate pentru preşe­din­te, iar Marea Adunare Na­ţi­­onală, pardon!, camera aia uni­că cum s-o mai numi ea, să voteze că el, marinelul, va fi şef pe viaţă. Iar dacă se poate, funcţia să fie moştenită de Lenuţa, că uite, mânca-o-ar, tata, are veleităţi de polician. A înjurat el presa şi ţigăncile împuţite? a înjurat. Aşa şi fata tatii. Preşedinte o face tata. Încet-încet. O învaţă cum e cu partidul, cum e cu condusul lui Boc, şi apoi...