Reuşeşte Băsescu să rupă şi PSD-ul?

Am mai scris şi eu, au scris-o şi alţii. PSD va avea soarta PNL şi a PNŢCD. Ca să fiu explicit, mă refeream la acea vreme la ferocitatea cu care şeful statului, Traian Băsescu, se dedică acţiunii de a termina politic orice formaţiune care nu-i ciugule docil din palmă.
Cred că ne mai amintim cu toţii soarta guvernării CDR-USD, când Partidul De­mocrat a devorat puri şi simplu guvernele unul după altul. Cine era artizanul schemei opoziţiei din Guvern: acelaşi Traian Băsescu. Au venit apoi vremuri de restrişte: PD şi Băsescu în opoziţie, când PDSR a revenit la putere. În mare formă, marinarul de la Cotroceni a cucerit inimile celor din Capitală şi, turat la maxim, îi şopteşte lui Bombonel s-o taie în Congo, că el crea la Cotroceni. Românilor le-a servit placa cu „Nu fură ei cât puteţi vota voi!”, ameninţând voalat cu scoaterea poporului în stradă şi impunerea lui ca paznic de bufniţă cotrocenistă prin forţă.
După ce s-a văzut cocoţat întâi stătător al neamului, preşedintele-jucător a început să nu-i convină că nu are la degetul lui mic PNL, cu care PD-ul făcuse alianţa DA-DA-istă. Aşa că a început asediul la porţile Guvernului, unde Călin Popescu Tăriceanu nu mai era bun, deşi nici nu prea apucase să se dezmeticească după victoria contra baronilor locali din PDSR. Pentru că nu a avut spor cu demiterea lui, Băsescu socate din joben soluţia de rezervă şi îl activează pe Dragă Stolo, care încearcă o lovitură la Palatul Victoria, dar nu reuşeşte decât să plece cu o gaşcă de oportunişti din sânul liberalilor şi formează, măcinând pietre printre dinţi, PLD, care are ca scop să închine steagurile lui Băsescu. Gest penibil şi taxat ca atare la locale de popor, iar Dragă Stolo & Co intră pe uşa din dos în PD, rebotezat la cererea băsesciană în PD-L.
Acum, istoria se repetă. Băsescu nu a înghiţit uşor pierderea alegerilor şi lipsa unui partid unic care să-l poarte pe braţe spre un nou mandat. Baronii locali şi corupţii din PSD au fost buni să facă o majoritate parlamentară, dar în funcţii, cu ajutorul unor cozi de topor precum Gabriel Oprea, să vină tot ai lui, cum ar fi Vulpea. Şi cum totul a fost regizat de Grupul de la Cluj din PSD, nu m-ar mira să văd o ruptură la social-democraţi, care să aducă o altă gaşcă de oportunişti la picioarele mult iubitului conducător. C-aşa-i în politică...