M-a căutat un amic, fost slujbaş pe la Consiliul Judeţean, pensionar de vreo cinci ani. Nu se vaită că o duce greu, dar m-a luat la rost. Că nu-mi fac treba. Adică cum? - i-am replicat. Păi tu nu ieşi pe stradă? Nu vezi ce se întâmplă? De ce nu scrii??
L-am lăsat să se descarce. Mă înnebuneşte de fiecare dată când ne vedem cu citate celebre. De data aceasta era trist. Lipsit de vlagă, de chef de viaţă. Mă ceartă că nu vreau să văd lumea aşa cum este, că nu mai ies din birou. Că am ajuns la fel ca politicienii.
M-a întrebat când mi-am văzut părinţii ultima oară. Am plecat ochii în jos. A cam trecut ceva vreme. Încleştează pumnii şi îmi recită din ceea ce aveam să descopăr mai târziu că era vorba de Adrian Păunescu. Citeşte continuarea AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu