Cine stinge lumina după Apocalipsă?

O spun răspicat de la început. Exagerez. Prefer să fiu eu cel care cade în păcat, şi nu cei pe care îi plătim din bani publici. Asistăm în fiecare zi la reuniuni tovărăşeşti, în care prim-secretarii de judeţ şi de partid strâng factorii responsabili şi dau cu ei de pământ - bucuria prostimii - ca să se vadă cât de multe se fac pe vremea domniei lor.
Ei bine, presa postdecembristă, cu toate metehnele ei, nu mai se lasă înşelată de gargara populistă a unşilor şi aleşilor. „Adevărul de seară” a făcut un exemplu facil de a proba cât de ieftin ne vând mahării din administraţia publică.
Tot după o şedinţă în care s-au umflat muşchii celor de la Prefectură, iar presa de proces-verbal a anunţat ce vrăji vor face minunaţii şefi din administraţie, s-a anunţat că 15 jandarmi, din 15 mai, vor fi mai ceva decât cerberii de la poarta Tartarului. N-a fost să fie aşa. Colegul meu Ionuţ Dincă a reuşit să se plimbe în zona protejată fără nicio oprelişte. Nu s-a vopsit în culorile războiului şi nici nu a folosit echipament de camuflaj (habar n-are ce înseamnă armata...). Pur şi simplu a trecut pe lângă nişte vestigii ce puteau fi numite, cu mare generozitate, garduri şi a mimat aruncarea în apa din baraj a unei cutii cu otravă.
Toată povestea, aici

Nu ştiu cât de mare ar fi trebuit să fie cutia cu otravă, pentru ca onor cei responsabili să reacţioneze la modul serios. Ce s-a întâmplat după acest exerciţiu de simulare ţine de cascadorii plânsului. Jandarmii „n-are” în atribuţii să păzească apa. De aici, întrebarea: de ce mama lui Ştefan cel Mare oficialii de la Prefectură vor să păzească barajul cu jandarmi? Cei de la Serviciul de Gospodărire a Apelor, ca pe vremea împuşcatului, şi-au luat angajamentul să repare gardul, să nu mai intre nimeni :)). După publicarea articolului, mare şedinţă mare la Prefectură, unde au fost reluate aceleaşi bla-bla-uri, dar cu mare grijă, să nu se mai promită vreun termen de rezolvare a unei probleme de securitate a comunităţii. Nu ştiu în ce bocanci dorm cei de la SRI, dacă au şi atribuţii de sancţionare a celor care, „graţie” unei incompetenţe desăvârştite, ne pot omorî cu un zâmbet tâmp în colţul buzelor. Dar mi-e frică să mă gândesc ce grozăvie trebuie să se abată pe capul românilor, pentru ca apoi să se inventeze „ţâşpe” comisii şi comitete care să cerceteze zi şi noapte şi să ajungă, invariabil, la concluzia că morţii sunt de vină...