Alo? Taxi SRI?? Vreau şi eu un elicopter pe strada Cerbului

Domnu’ Boc, să ne ierţi toate răutăţile ce ţi le-am adresat pentru că ne-ai scos din criză. Cu sau fără pensii, cu sau fără solde, cu sau fără chiloţi. Păi de ce nu ne spui, în măreţia ta, că poporul se poate da cu elicopterul de la Ochiu’ şi Timpanu’??
Indiferent ce o să latre indivizii  pro-guvernare, chiar aş vrea să ştiu dacă un personaj din Braşov, fie el şi coleg de partid cu micul Boc, dar marele Băsescu, poate să transforme în air-taxi un elicopter al SRI.
Auzi, nenea Boc, matale care ştii cum să fii profesor de Constituţie, dar să fii no.1 din istorie la proiecte de legi anticonstituţionale, nu bagi matale ceva numar scurt de apelare pentru elicopter?? acolo, un fel de 9898989898989.
Alio! Parchează bre un EC 155 B1, să zicem, d’ăla de protocol, colea pe pajişte. Nu daţi bre jos radarele şi sistemele de bruiaj! Că ne facem de râs. Păi cum altfel? Vine nenea Boc şi nu mai primeşte nika în cască ??
Doar o să cască? Sau schimbă pamperşi la călătorii pentru care a plătit beletul??
Nu se face! Parol!

Nici „Arde-i pe corupţi!“ nu a fost un angajament?

Mamă ce mi-a mai plăcut lupta asta a Guvernului cu munca „la negru“. Şi ce s-a mai urcat premierul nostru pe un cal alb şi a retezat capul balaurului mai ceva ca Sfântu Gheorghe. Şi cum a mai dat el, drăguţul de prim-ministru, cu munca asta la negru de pământ, de au sărit vreo juma’ de milion de contracte de muncă din economia subterană. Ce mai, jos cu basca pentru treaba asta, de s-a ridicat un nor de praf mai ceva ca ăla radioactiv de la Fukushima.

Ce nu am înţeles a fost mesajul păsăresc cu legătura între înregistrarea acestor sute de mii de contracte de muncă cu ieşirea din recesiune. Las-o jos, don’ profesor de Constituţie, că prea măcăne. Pot să înţeleg că un papagal miaună, că a învăţat „limbi străine“, dar abureala asta cu relansarea economiei prea începe să transpire al dracu’ în portofelele prostimii. Mai ales că este repetată pentru toţi panglicarii prezenţi la fiecare microctitorie făcută pe bani publici, adunaţi de la aceeaşi prostime.

Punem pariu că, dacă nu s-ar fi introdus pedeapsa cu închisoarea pentru angajator şi angajat, toată această performanţă era un mare fâs? Sau să sperăm că, în sfârşit, Guvernul a aflat că frica păzeşte pepenii??  Problema este că totul s-a rezumat doar la acest mic segment din toată economia. De ce nu s-au adoptat măsuri la fel de dure pentru restul domeniilor sensibile evaziunii fiscale şi corupţiei? De ce corupţia este tratată mai blând? O fi existând vreun risc să fie decimată cea mai „cinstită“ forţă formată din aleşi şi ştabi numiţi exclusiv pe criterii politice, în fruntea instituţiilor publice?

Nu spun că eradicarea muncii „la negru“ nu este o decizie care se impunea, ba dimpotrivă. Dar încasarea a câteva sute de milioane de lei la bugetul de stat, în urma acestor contracte de muncă, scoase la lumină, comparativ cu sutele de miliarde de lei care se scurg în continuare în buzunarele unor afacerişti dubioşi, nu justifică împăunarea lui Emil Boc. Pentru că relansarea economică propovăduită de acesta nu se reflectă nici în nivelul de trai, nici în serviciile spitaliceşti, de exemplu, în pofida tuturor categorisirilor şi recalculărilor făcute.

Iar după ce ni s-a spus explicit de însuşi Traian Băsescu, faptul că sloganul de campanie „Să trăiţi bine!“ nu a fost neaparat un angajament, atunci schema cu „Arde-i pe corupţi!“ este un banc obscen.

Vă implor! Nu ne mai scoateţi din criză!

Cel mai priministru al României, Emil Boc, a cuvântat plin de înţelepciune, la finele lunii trecute, la Câmpina, că am ieşit din recesiune, dar „norii crizei nu s-au risipit“. Numai că, după ce ieşim de vreo câteva ori pe lună, din recesiune, ne trezim cu noi biruri şi tărieri de salarii.

Am ieşit din recesiune şi, hop, dăm afară 10.000 de angajaţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor. Nu spun că nu sunt ministere supraîncărcate cu personal, dar este un joc de-a baba oarba ce se întâmplă cu pseudo reforma şi reorganizarea în România. Când au luat decizia de a da afară oameni din MAI, anul trecut, pentru că este bugetofag, nu se ştia că mai sunt 10.000 de persoane în plus? De ce a fost necesar să mai rămână în sistem? Pentru că totul este făcut haotic, iar programul de guvernare există, dar lipseşte cu desăvârşire.

Tot de bucurie că am ieşit din recesiune, premierul a mai susţinut şi că „norii crizei“ se pot risipi dacă Guvernul va continua să facă investiţii în infrastructură şi nu a scăpat momentul să o linguşească pe ministra Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea, pretinzând că acesta finanţează obiective de investiţii în infrastructură „acolo unde trebuie“. De exemplu, se vor face săli de sport în comunele braşovene Crizbav şi Apaţa, dar dacă plouă un pic mai serios te înfunzi în nămolul de pe uliţe şi nu mai ajungi la miuţa sătenilor. Sau, la Budila, se dau bani pentru parcuri, de la fondul de mediu, dar nu există canalizare…

De aceea, vă implor, nu ne mai scoateţi din criză, că iar rămân oameni pe drumuri, se taie salariile, indemnizaţiile mamelor, veniturile medicilor de familie, se închid spitale…