Mi-am tot pus de nenumarate ori întrebarea de ce Braşovul, revoluţionar în istoria lui predecembristă şi postdecembristă, în primii ani după Revoluţie, a ajuns să fie un loc unde câinii cască, scutură din urechi şi abia apoi catadicsesc să latre, ardeleneşte, No... ham!
D-apoi, cu studeţii de azi, din Braşov, am lamurit-o. CITEŞTE AICI
M-am mirat cum e posibil ca poliţiştii din întreaga ţară să dea cu cascheta în Guvernul Băsescu, de bucurie pentru ultimele tăieri salariale, restrângeri de drepturi etc., iar la Braşov nu. Explicaţia este simplă, dar nu la îndemâna oricui. Băieţii bine informaţi spun că liderul sindical al poliţiştilor braşoveni este un pic de rudă, nepot, sau aşa ceva, cu ditamai şeful SRI. Întâmplare au ba, acelaşi lider sindical şi-a luat exact cu trei zile inainte de protest concediu....
Mah, nu este acesta un oraş de vis? Şi-atunci când trăieşti într-un oraş de vis, chiar şi salariul ţi se pare mai mare.
RăspundețiȘtergere