Putem suna la 112 pentru salvarea României?

Ştefan Lungu avea 57 de ani. Făgărăşean la origini, dar plecat la Vaslui de un sfert de veac, a revenit la cumnatul de la Codlea. Nu a plătit consultaţii la Mama Omida să afle că o să fie ultimul lui drum. În viaţă.

În curtea unei case dintr-un cartier mărginaş din Codlea, s-a prăbuşit. A făcut infarct.

Ce face românul speriat? Ia bolnavul, îl cocoaţă în maşină şi merge la spital. O fi bine? O fi rău? L-au dus la Spitalul din Codlea. Din păcate, acolo era închis. Era să spun că se bagă marfă sau că e inventar. Ca la chioşc. Numai că la chioşcul medical de la Codlea, ex-ministrul morţii, în cazul domnului Ştefan Lungu, recte Cseke Attila, a pus lacătul. Şi l-a pus prost. Abuziv. Ilegal. Nu o spun eu, ca simplu jurnalist. O spune instanţa.
Trăim vremuri demente, sub sancţiunea statului minimal promovat aiuristic de şeful statului, Traian Băsescu. Gravitând în funcţia de ministru al Sănătăţii pentru că aşa a vrut partidul maghiar, Cseke Attila scuipă cinic pe moartea lui Ştefan Lungu.
„Recomandarea Ministerului Sănătăţii este aceea ca în orice situaţie privind degradarea stării de sănătate să se apeleze la serviciile de urgenţă 112. Nu s-a apelat la 112 decât după ce pacientul a fost transportat la un imobil (???) în care a funcţionat Spitalul Codlea", a precizat Cseke Attila. Adică, omul a fost dus acolo unde trebuia să găsească asistenţă medicală de specialitate. La „imobilul" care nu era un canton CFR, ci unde trebuia să funcţioneze un spital, pentru că aşa a decis Justiţia din România, chiar dacă deranjează acest lucru, la fel cum a decis şi în cazul unităţilor de la Săcele, Victoria şi din multe alte localităţi din întreaga ţară.
„Îngerul morţii" numit de UDMR, un „doctor Mengele" al reformei din Sănătatea românească, trebuie să îşi asume, alături de partid, morţii haosului creat în Sănătate. De ce? Pentru că o simplă anchetă jurnalistică a descoperit că, chiar dacă ar fi sunat la 112, rudele lui Ştefan Lungu ar fi avut parte doar de conversaţii pe care le sperăm amabile. Ambulanţa din Codlea era indisponibilă. Singura maşină de intervenţii era plecată la două solicitări de urgenţă! Deci, tot maşina de la Braşov trebuia aşteptată. Care a făcut, lăudabil, în jur de 20 de minute, pentu că era ora 22 şi nu era trafic. Dacă era oră de vârf...
Deci, faţă de cele „cinci minute de aur", interval în care victima mai poate spera la ceva, timpul de intervenţie este mult prea mare. În acest context, am asistat la grotescul spectacol în care medicii încearcă cu disperare să îl resusciteze pe bietul om pe trotuarul din faţa Spitalului Codlea. Evident, mortul este de vină. S-a născut viu...