Hainele împăratului Boc

A fost odată un împarat, de n-ar mai fi şi s-ar scrie mai repede despre el în cronici, căruia îi plăceau tare mult sălile de sport, patinoarele, stadioanele, mă rog, multe nimicuri extrem de costisitoare, comparativ cu cele ale împărăţiilor din jur.

Dar mare drag a prins împăratul de balurile la care era invitat de prinţii asfaltului şi baronii locali, care îi ofereau cinstea de a tăia panglicile, de la înălţimea sa, la toate ctitoriile.
În tot acest timp, poporul se plângea de sărăcie, slujitorii de la palat că au lefurile reduse, iar oştenii că au rămas fără fân la cai. Numai că împăratul a rămas surd la ofurile lor. La palat era mare veselie. Boierii se jurau că, pe domeniile lor, toate merg strună. Că prostimea e fericită şi îmbuibată... CONTINUAREA AICI