Marea famiglie a Justiţiei

Nu cred că mai este nici un secret cum se joacă în zilele noastre cartea Justiţiei. La noi, zeiţa Justiţiei, Themis (Thetis după unii) la greci, Forseti, în mitologia nordică, nu este oarbă. Umblă beată pe străzi şi intră dintr-o crâşmă într-alta şi se dă cu cârciumarul care dă un preţ mai bun.
Procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi i-a prelungit reprelungirea mandatului lui Daniel Morar în fruntea DNA. Tot stau şi mă minunez cum toată lumea spune cât e apolitic se joacă numirile în domeniu (lăsate cu limbă de moarte de abramburica Justiţiei Monica Macovei, căreia îi „datorăm” bulversarea Codului Penal, printre altele).
Ce mari merite are ­Dani­el­ Morar? Unul din două: ori este extrem de incompetent, pentru că nu am auzit de când este el ma­re şef la DNA să fie băgat la răcoare vreun co­rupt, fie este o u­neal­tă po­li­tică perfectă, care ştie să in­stru­­menteze dosare unor com­­­pe­titori indezirabili stă­pâ­nilor săi din umbră - în faţă fiind doar Macovei, pusă de pre­şedintele-jucător.
Colegi bine informaţi spun că, aşa cum se trag în funcţii sau se menţin cei din Bucureşti, şi la Braşov situaţia este la fel. Procurori, avocaţi, judecători, în exerciţiu sau foşti, s-au tot cununat şi botezat. Vasileştii, diaconi, drileni, albeni şi păuneşti, vlădoi, patrichi.
Totul perfect egal, dar parcă prea s-au îmbârligat relaţiile interfamiliale. Iar în coincidenţe, nici copiii de grădiniţă nu mai cred...