Corbii

Moartea minerilor de la Petrila mi-a adus aminte de un editorial scris de Eduard Huidan în urmă cu mai mulţi ani, care purta acelaşi nume: „Corbii”. Era un protest al unui ziarist format la o alt fel de şcoală, nu cea tabloidă, impusă de Pro Tv.
În fapt, Huidan s-a răzvrătit împotriva modului cum înţelegeau unii să facă presă, să stoarcă audienţă din durerea de nedescris a celor care au pierdut pe cineva drag. La vremea respectivă, cei de la Pro Tv prezentaseră o făcătură de reportaj acasă la un aviator de pe o navă de linie a Tarom. Au ajuns acasă la om, au vorbit cu nevasta, i-au întrebat copilul ce jucărie vrea să-i aducă tata, după care i-au spus femeii că au rămas singuri pe lume, pentru că avionl s-a prăbuşit.
Zilele astea asistăm la acelaşi spectacol macabru. Televiziunile storc audienţă de pe urma durerii familiilor minerilor morţi la Petrila în cele două explozii. Am ajuns de-a dreptul irascibil când văd care este „Realitatea”: 12 morţi cărora corul de la ştirile lui Vântu le cântă de câteva zile un nenorocit de imn al minerilor pe post de prohod.
Înţeleg dezbaterile: de ce s-a ajuns în aceată stiuaţie cretină, de ce a fost nevoie să moară 12 oameni ca să se constate un lucru ştiut de foarte mult timp: oamenii ăştia coboa­ră în subteran în fiecare dimineaţă ştiind că în orice moment nu vor mai ieşi la suprafaţă, că securitatea muncii este o glumă sinistră.
Degeaba vin acum hoardele de anchetatori şi descoperă faptul că în loc să fie făcute investiţii în modernizarea instalaţiilor şi luarea unor minime măsuri de protecţie, banii au fost folosiţi pentru îmbogăţirea unor directori de la Compania Naţională a Huilei.
Concluziile controlului nu-i învie pe bieţii mineri. După cum nici ştirile telenoveliste ale unor corbi, care se hrănesc numai cu cadavre. Lăsaţi-i pe bieţii oameni să îşi îngroape morţii în linişte, ca să nu mai fie un prilej de spectacolul macabru pentru politicieni care îşi fac campanie electorală la Petrila pentru că acolo e multă presă...