Aici Dorel. Sunt în grevă...

România a intrat în grevă. Profesori, ceferişti, medici şi asistenţi, secretari, funcţionari publici etc. Vor salarii mari, că doar n-or fi proşti să vrea să muncească mai mult. Sau măcar să muncească.
Mulţi dintre ei, cel puţin îşi oficializează greva permanentă care a ajuns o situaţie de facto. Personajul de spoturi publicitare Dorel, deja e mult prea simpatic faţă de viaţa reală. Aş vrea să văd cum nu îi mai trânteşte uşa în nas sau geamul de la ghişeu nici o tăntică nervoasă că nu poate să-şi savureze ţigara şi nici să-şi termine jocul de tetris sau solitaire. Să nu văd nici un Dorel de la CET care sapă în faţa blocului şi când este întrebat când se rezolvă problema, să îţi răspundă cu sictir, aşa cum au prezentat co­legii de la TVS. Să nu mai văd cazuri în care primari precum cel de la Augustin, care şi-a angajat nevasta secretară, contabilă şi profesoară de mu­zică la şcoala din comună. Să nu mai văd cum ambulanţierii aruncă bolnavii în stra­dă, sau medicii din spitale joacă cu pacienţii ping-pong de la un spital la altul, şi să murim cu zile.
Vreau să nu fie nevoie să ne trimitem copiii la şcoală, iar de acolo să-i trimitem acasă la profesori pe care să-i plătim cu bani grei pentru o oră de con­sultaţii, bani care nu sunt impozitaţi, aşa cum sunt în cazul amărâţilor. P’astea nu le spune nimeni, dar dacă ne privim în oglindă şi încercăm să fim sinceri cu noi, o să recunoaştem că toată această joacă de-a salariada este, de fapt, o reacţie la ce ne-a învăţat clasa politică. Dacă unii au furat flote şi uzine, şi nu au păţit nimic, noi de ce să nu profităm şi să nu le băgăm sula în coaste, măcar cu salarii să ne alegem. De unde, treaba lor.
Mai în glumă, mai în serios, iau de bună o zicere a unui ţigan, care mi-a şoptit în perioada campaniei electorale la locale: „Domnu’, io le-am zâs alor mei să ia de la toţi, dar să nu-i pună dracu să nu voteze cum le-am zâs io!”.
Aşa şi noi, rumânii, dacă tot sunt pomeni electorale, să luăm de la toţi, şi mai vedem noi cum e la vot...