(A)Postolachi-ul PD-L-ului

Am citit în oficioasele patronate mai mult sau mai puţin pe faţă de pedelişti că Florin Postolachi, preşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie 1987, candidează pentru partidul băsescian. Sincer, nu am crezut, că oportunismul politic îl va atrage vreodată. A ţinut departe, atât cât a putut, Asociaţia. Acum, l-am văzut sfios ca o fată mare, la masă cu primarele George Scripcaru. S-au periat reciproc unul pe celălalt, cât de onoraţi sunt unul că a fost invitat să candideze, iar celălalt că poate să sprijine societatea civilă. Nu l-am recunoscut pe acel Postolachi care s-a ridicat împotriva unui sistem comunist dirijat de Ceauşescu, ca acum să facă frumos în faţa unui politician mărunt, echivalentul unui secretar PCR de judeţ.
Demagogia lui Scripcaru o ştiu, este aceeaşi a unui politician veros, cocoţat cât mai sus, şi are să poată aduna în jurul lui cât mai mulţi incompetenţi pentru a fi adulat şi care să nu-i discute ordinele. Dulcegării de genul „din Parlament poate să reprezinte mai bine interesele membrilor asociaţiei”, servite la conferinţele de presă ale lui Scripcaru, pot fi uşor demontate. Păi nu a fost în stare să promoveze tot PD-L-ul cu PNL la un loc, pe vremea când erau DA-DA-işti, o să poată bietul Postolachi de unul singur? Să fim serioşi… E voba doar de goana după imagine publică, de partid-stat, pe care aceiaşi indivizi îl înfierau pe vremea când se săturau cu frimiturile de la PDSR alias PSD.
L-am întrebat pe Postolachi dacă nu crede că este cazul să renunţe la funcţia de preşedinte al Asociaţiei, tocmai ca să nu o transforme în remorca vreunui partid, fie el şi PD-L. Mai ales că, într-un acces de sinceritate, a recunoscut că deocamdată este independent, dar că va trebui să se alinieze şi să activeze în grupul pe care şi l-a ales. (Bineînţeles, după alegeri, ca să nu dea cioara din mână pentru vrabia de pe gard…). Nu a fost de acord cu demisia, pe motiv că îl susţin colegii din Asociaţie. Nu sunt Toma Necredinciosul, dar nu cred că s-a ţinut vreo adunare generală, unde au venit toţi membrii Asociaţiei şi l-au binecuvântat pe Postolachi să predea acest organism de referinţă pentru lupta anticomunistă în braţele vreunui partid. Ba, a mai şi plusat, că este sprijinit şi de foştii deţinuţi politici. M-aş mira ca foşti liberali, ţărănişti sau socialişti, să dea girul unui personaj pe listele PD-L… S-avem pardon!
De aceea, cetăţeanul Florin Postolachi poate alege şi să fie ales, unde vrea el şi la ce partid îşi doreşte. Dar preşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie 1987 trebuie să fie un om vertical, care să nu facă sluj în faţa nimănui, fost sau viitor dictator, primul bărbat al urbei sau al judeţului.
Poate m-am înşelat, iar în cazu lui nu… e cazul.