Cătuşe cu blăniţă nu le dau?

Oficiosul de partid (MEX) care lansează ştirile prin care cei de la Primăria Braşov se laudă că muncesc mult şi bine, anunţă azi că este musai nevoie să se pună un semn distinctiv pe poliţiştii comunitari să se deosebească de agenţii de pază ai firmelor private. Probabil pentru că oamenii de ordine plătiţi din fonduri publice nu ştiu să citească şi să vadă ce scrie pe costumele tip SWAT cumpărate cu bani grei de la bugetul local. De asemenea, e lăudabilă o astfel de măsură, pentru ca bieţii agenţi de pază, care şi muncesc, să nu fie confundaţi cu poliţiştii comuntari, care taie frunză la câini...
Revenind la proiectul de hotărâre cu pricina, care trebuie analizat şi discutat cu maximă atenţie de onor aleşii locali, directorul executiv al comunitarilor va avea trei stele hexagonale pe epolet, iar şefii de serviciu sau şefii de birou, o stea. Funcţionarii publici care ocupă posturi pentru care se cer studii superioare vor purta pe epoleţi trei trese portocalii, cei care ocupă posturi pentru care se cer studii medii, două trese, iar personalul contractual cu atribuţii de ordine publică, o sigură tresă portocalie.
Aşa este cel mai bine. Să ştie şuţii şi cerşetorii cu cine au de-a face. Asta dacă catadicsesc să-i bage în seamă. Pentru că, la Cerbul de Aur, a fost nevoie să se ia măsuri speciale pentru a îndepărta cerşetorii din Piaţa Statului, Republicii etc. Evident, nici atunci nu au avut probleme cerşetorii, care se dovedesc mai tari decât comunitarii fostului miliţian-poliţist Aldea şi nu se sinchisesc de ordinele edililor. Sau poate că acesta le-a cerut să acţioneze cu duhul blândeţii, d'aia cer public să se analizeze în şedinţa de Consiliu Local nu doar ce nuanţă de portocaliu să fie folosită (cea oficială impusă la Braşov pe toate gardurile este cea de la PD-L) pentru steluţele şi tresele poliţiştilor primarului, ci şi grosimea şi lăţimea acestora, precum şi realizarea unui studiu de fezabilitate, a unuia de oportunitate şi a unuia de impact asupra mediului infracţional în cazul dotării poliţiştilor comunitari cu cătuşe cu blăniţă, care poate le-ar fi de mai mare folosinţă.
P.S. - cele scrise anterior au câteva excepţii: sunt şi poliţişti comunitari care, culmea, iau în serios ce fac...

După Puchianu, şi ziariştii îl părăsesc pe Scripi?!

Nu ştiu ce s-ar întâmpla dacă totul în lume ar fi rotund/sferic. Unde s-ar mai vorbi pe la colţuri? Păi cum aş mai putea să aflu că modelul instituit de Dumitru Ioan Puchianu (deputat PD-L până mai zilele trecute), înjură-l vârtos pe Căncescu şi pupi funcţii la... PNL!, se aplică şi pentru cei care au lucrat la trustul de presă al lui Scripcaru, mai precis televiziunea lui dragă (rtt) pe toată gardurile, panourile şi autobuzele din Braşov. Şi tot pe la colţuri se spune că i-e dragă şi televiziunea, şi marea şefă peste televiziune, Cristina Antonie, care ar tăia şi spânzura după bunul plac în ograda de pe Traian Grozăvescu, de i-a adus pe mai toţi la disperare. D’aia, justifică unii/unele, zvonurile potrivit cărora Mihai Berariu, Cornelius Popa şi… surprize!, stupize!, nimeni altul decât Doru Dima, zice el mare realizator de emisiuni de dumincă şi pupător de câini vagabonzi pentru promovarea imaginii vor să plece de la retete. Aceiaşi unii/unele mi-au mai şoptit că unii dintre ziariştii amintiţi l-ar fi clopoţit deja pe Căncescu, să se mute cu bagaje cu tot la MIX, fiind dat ca sigur nimeni altul decât acelaşi Doru Dima… Doamne, şi cât s-a mai dat cu capul de masă în direct la Excreţiile Braşovului cerându-i demisia lui Căncescu, care fură şi nu face nimic pentru comunitate. Cum arunca el într-un acces de isterie hârtiile în platoul de filmare… Cum a venit el la emisiune la MIX, la Onelia Pescaru, să-i jure dragoste eternă iubitului şi dragului conducător de PD-L şi urbe pe postul TV al inamicului de la PNL… Iar acu, ce faci bade? Tocmai la Bebe?? Nu se face, mon cher, renunţi la Georgică din cauza istericalelor unei fătuci, fie ea cu intrare mare la primar?
Şi ar mai trebui să precizez ceva, pentru că o să mai spună unii că sunt cârcotaş şi că reteteul nu este a lui Scripcaru, dar surse bine informate susţin că, în fapt, el este tartorele. De cumpărat de la fostul senator PSD Ion Seche, a cupărat-o consilierul local imobiliar Mihai Tarbă, cu bani de la Puchianu, de la prinţul asfaltului, Marcel Butuza, şi Scripcaru (cu bani de la pretini, unii arătând discret cu degetul spre Zinger). De aici, televiziunea a fost plimbată prin hârtiile firmei ex-cumnatei primarului, Dep-Com SRL, aia despre care am scris în Adevărul că a fost implicată în suveica cu terenul de la Eliana mall, pentru ca să eşueze în curtea lui Neluţu Spineanu, individ care a fost bătut la curul gol în cursa pentru Primăria Ghimbav, în pofida miliardelor pompate în presa pedelistă (în care am inclus şi Tranislvania Expres). Asta ca să fie clar…
P.S. Doru Dima se arăta dispus să mă înveţe meserie cu ceva timp în urmă. Mai du-te mă...

Virginu' sau impotentu' de la PNL?

„Relaţia dintre ONG-uri şi Consiliul Judeţean (Braşov - n.a.) este ca relaţia dintre o virgină şi un impotent”. Această cuvântare a fost adusă din adâncurile puţului gândirii la o întâlnire în care, chipurile, cei doi parteneri de act sexual ar trebui să înveţe cum e cu copulaţia din administraţie, de un domn consiler judeţean care îmi este tiz: Sebastian Grapă, liberal vopsit recent. Ce nu am aflat de la domnu' Grapă cine stă deasupra: virgina sau impotentu', iar el pe ce parte a baricadei se află?

Că unii zic că n-ar fi tocmai impotent, la tunurile pe care le-a tras prin firmele proprii sau ale rudelor cu unele lucrări de construcţii pe la primăriile din Ţara Făgăraşului. Alţii spun că nici virgin n-ar mai fi: a plecat din PSD cu un puternic elan după ce a fost lovit în posterior de votul organizaţiei care i-a cântat în cor, ca pe stadion, „Lasă-ne! Lasă-ne!”. A încercat el să fie fată mare, „independentă”, dar asta a fost doar de ochii lumii, că nu l-a ţinut mai mult de o oră. S-a dus la PD-L să se facă membru. L-au lăsat pedeliştii să se dea în stambă că vrea şi el portocaliu, dar nu l-au băgat în seamă. Până la urmă a eşuat la PNL, care l-au băgat pe listă la Consiliul Judeţean, şi i-au dat şi funcţie - preşedinte al Comisiei de Sănătate, poziţie de pe care singurul lucru pe care l-a făcut este constatarea cu virgina şi impotentu'..., la care a mai adăugat, ritos, că e nevoie şi de voinţă politică. I-auzi frate! Deja îmi închipui cum se derulează lucrurile: şeful de partid îi ordonă impotentului: scoală-te!, iar al virginei: culcă-te! S-avem pardon... Aşa că, mai bine, Lasă-ne, Lasă-ne! Sau fă-te frate cu Toma Dobrogeanu şi încearcă se devii anonim.

Revoluţionar, de la 12 ani

Scos în faţă de PRM acum două mandate, pe vremea aia un puşti care habar nu avea cu ce se mănîncă administraţia locală, dar priceput la vîndut covrigei, Ciprian Chiricheş a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi politicieni locali acolo unde i s-a permis de partidele pe unde s-a plimbat de mânuţă cu Georgică - ApR, PD, PD-L: cartierul Bartolomeu. O zonă uitată de edili şi ocolită cu disperare de cei care încercau să-şi cumpere o locuinţă. Acum, lucrurile s-au schimbat. Asfaltatorul oraşului a intrat cu buldozerele şi a turnat asfalt cum nu au mai văzut cei de acolo de când s-au construit blocurile. Şi l-au votat, că aşa le-a tot cântat Chiricheş, că d'aia se face, altfel nu mai pupă investiţii în zonă. Au apărut şi staţiile de aşteptare pentru călători, chiar şi autobuzele noi, cumpărate pe bani grei de a ajuns RAT-ul aproape în faliment, după cum spun unii. Băiet simplu, dar ambiţios, ca şeful lui de partid, Chiricheş s-a văzut băgat în faţă şi la Camera Deputaţilor. S-a apucat vârtos de treabă, de s-au speriat sondajele de el... A ajuns chiar şi scandal: că pe colegiul respectiv se bătea fostul vice de la judeţ, Marian Rasaliu. Până la urmă, ca să facă pace, şeful lor a decis că rămâne să candideze, neoficial până una alta, Chiricheş în Bartolomeu şi Tractorul, iar Marian Rasaliu la Senat, pe zona Rupea-Făgăraş. Mai în glumă, mai în serios, este vădită treaba că Chiricheş a învăţat rapid cum stă treaba cu gaura la covrig, mai ales dacă iei în considerare ce limuzine a avut în decursul ultimilor ani din această afacere. Iar dacă nu am convins pe nimeni că este bătăios nevoie mare, mai amintesc şi de faptul că a obţinut certificat de revoluţionar, pe Legea 42/1990, chiar dacă pe vremea când şuierau gloanţele la Modarom personajul avea numai 12 ani... Ce-i drept, atunci aveam şi eu un ZB în braţe, de la „gărzile patriotice”, dar la 12 puşti, era un singur glonţ, ca să apărăm o secţie militară de producţie specială la fosta uzină Mecanică Breaza. Dar nu mi-a trecut prin cap să fiu revoluţionar sau erou cu patalama la mână...

Braşovul se mută spre Predeal?

Am ieşit şi io ca tot omul la o bere şi o bârfă. Prima s-a lăsat aşteptată. A doua nu. Vorbeşte lumea că onor don' Georgică Scripcaru, primarele de la Braşov, a stricat prietenia cu omologul de la Predeal, pe numele lui Ionel Goidescu. Înainte de alegeri, cică Scripcaru i-a promis sprijini şi nu numai doar cu condiţia ca o parte din Timiş să fie cedat Braşovului, pentru că nu mai are nimic de jonglat imobiliar. Problema e că, după ce s-a văzut primar, Goidescu i-a dat cu tifla şefului de partid, chestiune ce l-a scos din bocanci, pepeni, sărite etc. pe Jorj. Omul se pare că şi-a luat-o în cap, mai ales că se laudă, la şpriţuri, că e „pretin” cu finul lui Băse'...

Să (m)Ori, nu alta...

Alte guri rele, pretind că principalul finanţator al lui Scripcaru, un alt învârtitor imobiliar, Ori (Maor) Zinger, îşi face bagajele şi se cară. Vinde tot şi îşi vede de drum, chemat de fraţii din Israel. Mossad-ul şi alţii ştiu de ce, mai ales că există instituţii de excepţie în materie de jonglerie cu dosarele care prezintă interes pentru PD, ulterior PD-L: Justiţia macoveniană şi DNA-ul condus de Băsescu. Aţi mai auzit ceva de dosarele lui Zinger, plecate de la Braşov către Bucureşti? Io, nu. Şi nici alţii... Dar aceleaşi guri rele spun că nu DNA-ul l-a trimis acasă pe Zinger, ci fraţii evrei, care au început să-şi dea seama că arginţii lăsaţi pe seama Iudei finaţatoare de primar nu au luat calea cea drepta...

Ţărăniştii lui Scripcaru

Am intuit cu ceva vreme, dar azi mi s-a confirmat, că ţărăniştii braşoveni vor face ce vrea PD-L-ul la Braşov. Unul dintre motive a fost alianţa de la Făgăraş, dintre cele două organizaţii. Mai mult, Mihai Popa, ţărănistul învins în turul al doilea de scrutin pentru funcţia de primar de liberalul Sorin Mănduc, se regăseşte pe lista de candidaţi ai primarului PD-L şef de filială George Scripcaru. În schimb, odată cu venirea lui Radu Sârbu la Braşov, părerea mea să înmormânteze ce mai era de îngropat din PNŢCD, lucrurile au devenit limpezi şi pentru alţi câţiva membri de vază ai fostului partid de guvernământ. Eugen Urs şi Mircea Şarlea au trecut de această parte de baricadei, alături de PD-L. Dacă Eugen Urs a făcut-o, poate, din convingere, afacerile lui Şarlea - acţionar important la Cobco, sunt un argument foarte serios. Nimeni nu construieşte în Braşov fără acordul lui Georgică primarele. Nici Cobco nu a făcut-o mult timp, şi ajunsese să ducă lipsă de comenzi. Dar lucrurile s-au lămurit între timp, Cobco face blocuri ALL, toată lumea e mulţumită. Şi electoratul. Că ştie care cu care bate palma pe sub masă, nu?...

Ialomiteanu, incotro?

Ma intreba un amic zilele trecute ce face Gheorghe Ialomiteanu, adjunctul de la Finantele brasovene. Nu am stiut ce sa-i raspund. Dar m-a lamurit omul: Ialomiteanu este intr-o campanie mediatica extrem de puternica de vreo doua saptamani. Am intins antenele si am aflat doua motive, al treilea fiind necredibil (nu pare verosimil sa candideze la vreun post de parlamentar). Cica zilele lui Lucian Voinescu (cumnatul lui Puchianu) ar fi numarate (chestiune de care se tot vorbeste de vreo doi ani...) si ar viza postul in cauza. Numai ca, dupa ce deputatul cumnat a trecut la liberali, este posibil ca finantistul-sef sa-si conserve postul. O alta varianta il vizeaza pe seful regional al Garzii Financiare, Vasile Bilinschi, caruia, zic unii, i s-ar fi pus gand rau si ar putea fi schimbat. Cu, evident, Ialomiteanu. Oricum, omul merita tot respectul. A ajuns sef la Finanate pe vremea taranistilor si a trecut in linia a doua sub PDSR-isti, apoi DA-DA-istii de la PNL-PD. Ca sa zic asa, tot inainte!

Paranoia ocolitoarelor

N-am făcut bine ochi şi am rămas cu gura căscată după ce am citit cateva titluri, în Transilvania Expres, mai oficios al PD-l decât oficiosul MEX. La Săcele, edilii s-au apucat de a doua ocolitoare, alta mai mare şi mai frumoasă decât cea începută de Căncescu de la judeţ pentru fostul primar penalul liberal Vasile Laţa. Idioţenia este cu atât mai mare cu cât noul primar de la Săcele, un anume Radu Nistor, pedelist ascultător de Scripcaru, nu şi-a pus problema finalizării ocolitoarei începute pe strada Câmpului, adică încă vreo 2-3 km, şi ar scăpa o bună bucată din Săcele de traficul greu de pe DN1A. A început să se laude cu un proiect megalomanic, cu o ocolitoare care să ocolească barajul de la Tărlung bla-bla. Nu e rea ideea, dar să blochezi ceva palpabil, pentru promisiuni de genul pielea ursului din pădure cred că e mare tâmpenie.
Paradoxal, Nistor al săcelenilor ajunge să-i dea lecţii chiar şefului său de partid, recte Scripcaru. Într-adevăr, ocolitoarea la care visează rezolvă problema traficului greu în oraş. În schimb, Georgică al braşovenilor, se încăpăţânează să toace banii pentru o ocolitoare care trece prin municipiu! Ar fi culmea să-i dea satisfacţie lui Căncescu, zis Bebe de la judeţ, care tot construieşte o ocolitoare mai mare...

(A)Postolachi-ul PD-L-ului

Am citit în oficioasele patronate mai mult sau mai puţin pe faţă de pedelişti că Florin Postolachi, preşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie 1987, candidează pentru partidul băsescian. Sincer, nu am crezut, că oportunismul politic îl va atrage vreodată. A ţinut departe, atât cât a putut, Asociaţia. Acum, l-am văzut sfios ca o fată mare, la masă cu primarele George Scripcaru. S-au periat reciproc unul pe celălalt, cât de onoraţi sunt unul că a fost invitat să candideze, iar celălalt că poate să sprijine societatea civilă. Nu l-am recunoscut pe acel Postolachi care s-a ridicat împotriva unui sistem comunist dirijat de Ceauşescu, ca acum să facă frumos în faţa unui politician mărunt, echivalentul unui secretar PCR de judeţ.
Demagogia lui Scripcaru o ştiu, este aceeaşi a unui politician veros, cocoţat cât mai sus, şi are să poată aduna în jurul lui cât mai mulţi incompetenţi pentru a fi adulat şi care să nu-i discute ordinele. Dulcegării de genul „din Parlament poate să reprezinte mai bine interesele membrilor asociaţiei”, servite la conferinţele de presă ale lui Scripcaru, pot fi uşor demontate. Păi nu a fost în stare să promoveze tot PD-L-ul cu PNL la un loc, pe vremea când erau DA-DA-işti, o să poată bietul Postolachi de unul singur? Să fim serioşi… E voba doar de goana după imagine publică, de partid-stat, pe care aceiaşi indivizi îl înfierau pe vremea când se săturau cu frimiturile de la PDSR alias PSD.
L-am întrebat pe Postolachi dacă nu crede că este cazul să renunţe la funcţia de preşedinte al Asociaţiei, tocmai ca să nu o transforme în remorca vreunui partid, fie el şi PD-L. Mai ales că, într-un acces de sinceritate, a recunoscut că deocamdată este independent, dar că va trebui să se alinieze şi să activeze în grupul pe care şi l-a ales. (Bineînţeles, după alegeri, ca să nu dea cioara din mână pentru vrabia de pe gard…). Nu a fost de acord cu demisia, pe motiv că îl susţin colegii din Asociaţie. Nu sunt Toma Necredinciosul, dar nu cred că s-a ţinut vreo adunare generală, unde au venit toţi membrii Asociaţiei şi l-au binecuvântat pe Postolachi să predea acest organism de referinţă pentru lupta anticomunistă în braţele vreunui partid. Ba, a mai şi plusat, că este sprijinit şi de foştii deţinuţi politici. M-aş mira ca foşti liberali, ţărănişti sau socialişti, să dea girul unui personaj pe listele PD-L… S-avem pardon!
De aceea, cetăţeanul Florin Postolachi poate alege şi să fie ales, unde vrea el şi la ce partid îşi doreşte. Dar preşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie 1987 trebuie să fie un om vertical, care să nu facă sluj în faţa nimănui, fost sau viitor dictator, primul bărbat al urbei sau al judeţului.
Poate m-am înşelat, iar în cazu lui nu… e cazul.